sâmbătă, 29 martie 2008

INFERNUL 26 - George PRUTEANU

"E'l duca, che mi vide tanto atteso, / disse: -Dentro dai fuochi son li spirti: / ciascun si fascia di quel ch'elli è inceso!..."
("Iar călăuzul, cînd văzu ce-adîncă ... / mi-e luarea-aminte,-îmi spuse: -'N foc sunt duhuri, / închise-în flama care le mănîncă!..."
(C. XXVI, vv. 46-48)


Dante Alighieri
INFERNUL
Traducere de George Pruteanu
Ediţie digitală bilingvă



CÎNTUL XXVI
Te bucură, Florenţă, tu, ce-în lume
măreaţă, zbori peste pămînt şi mare:
pînă-în Infern se-întinde-al tău renume.

26-4 Găsii prin hoţii ocnelor tartare

cinci cetăţeni de-ai tăi şi-mi fu ruşine
de cîtă cinste-ţi fac şi cîtă-onoare...

26-7 Dar dacă-un vis în zori meneşte bine,
tu vei simţi, în scurtă vreme, toate
urzelile pratezilor, haine.

26-10 De-ai şi simţit, nici nu-i devreme, poate -
cadă ce-i scris să-ţi cadă peste case:
mai greu mi-ar fi, cu ani mai mulţi în spate!

26-13 Plecarăm, deci, şi-aceleaşi scări stîncoase
- abrupta coborîrii noastre brînă -
urcă maestrul şi cu el mă trase

26-16 şi-urmînd mereu sinistra cale spînă
tot printre bolovani şi colţi de stîncă,
piciorul nu răzbea fără de mînă.

26-19 Cum m-a durut atunci, mă doare încă
de-mi amintesc de cele-în drum văzute
şi-oprelişti pun pe mintea mea adîncă

26-22 spre-a nu rodi nestrînsă de virtute
şi dacă bună stea sau vreri divine
haruri mi-au dat, să nu le fac pierdute.

26-25 Cum un ţăran, din vîrfu'-unei coline,
- în miez de vară, cînd
­, pe ceruri, farul
întregii lumi cel mai prelung se-aţine,

26-28 (la ceasul cînd nu musca, ci ţînţarul
prinde-a zbura), - zăreşte-în cîmp, la poale,
cum licuricii-îşi pîlpîie amnarul,

26-31 astfél aici, în cea de-a opta vale,
făclii noian luceau cu vie pară,
străfulgerînd adîncurile sale.

26-34 Şi cum acel ce urşii-îl răzbunară,
privind cum carul lui Ilie piere
cînd roibii nărăvaşi spre cer zburară

26-37 îi şi pierdu pe dată din vedere
nemaizărind decît ca o săgeată
de foc lăsînd un nor cît o părere,

26-40 aşa fugeau şi-în valea-întunecată
aceste flăcărui, şi-în fiecare
era ascunsă-o umbră vinovată.

26-43 Stăteam pe pod scrutînd cu-aşa-încordare
încît, de n-aş fi stat lipit de-o stîncă,
să cad ne-împins cred că-aş fi fost în stare.

26-46 Iar călăuzul, cînd văzu ce-adîncă
mi-e luarea-aminte,-îmi spuse: "-'N foc sunt duhuri
închise-în flama care le mănîncă."

26-49 "-Maestre,-am zis, în negrele văzduhuri
am înţeles ce e, chiar pînă-a-mi zice
ce-mi desluşeşti. Dar spune-mi alte lucruri:

26-52 Sub limbile ce par să se despice
dintr-una numai, cine-i? Parcă-s rugul
lui Eteocle şi-al lui Polinice...

26-55 "-E torturat în flăcări vicleşugul
lui Diomede şi Ulise care
îşi poartă-în Iad, uniţi ca-în viaţă, jugul.

26-58 Sunt răzbunaţi cu-aşa fierbinţi calvare
perfidul cal, care-a deschis zăgazul
romanei stirpe, nobilă şi mare

26-61 şi furtul ce-a adus Troiei necazul
şi Deidámia care încă-îl plînge,
şi-în lumea morţii, pe Achil' viteazul."

26-64 "-De pot vorbi din focul care-i strînge,
te rog, maestre, ruga ia-mi-o-în seamă,
că-i una cît mai multe rugi adînce,

26-67 să-aştept, mă lasă,-îngemănata flamă
cu coarnele-i de foc, să vină-încoace,
căci sufletul, cum vezi, spre ea mă cheamă."

26-70 El mi-a răspuns: "-Ceea ce-mi ceri îmi place
şi fi'ndcă-i demn de cinste,-îţi fac pe voie,
dar limbii tale-îi poruncesc a tace,

26-73 căci ei sunt greci, duşmani ai vechii Troie:
ce-ai tu de spus, voi spune eu. Pe tine
ei nu te-ar asculta de bunăvoie."

26-76 Cum flama se-apropié de noi mai bine,
vorbi maestrul cînd găsi că locul
e potrivit şi clipa se cuvine:

26-79 "-Voi, cei pe care vă uneşte focul,
de-am meritat a' voastre bune gînduri
pe cînd trăiam, şi de-am avut norocul

26-82 să-mi preţuiţi eroicele cînturi,
opriţi-vă puţin şi unul spună
pe care mări pieri, sub care vînturi?"

26-85 Mai 'naltul corn din flacăra străbună
să murmure-începu şi să se zbată
ca focul răscolit de o furtună.

26-88 Din para-încolo,încoace zbuciumată,
precum o limbă iute grăitoare,
ţîşni un glas vorbind: "-Pe cînd, odată

26-91 m-am smuls de lîngă Circe - vrăjitoare
la care m-am dat singur în sclavie
de dragul unor greci schimbaţi în fiare -,

26-94 nici dragostea de fiu, nici cea de glie,
nici cea de tată şi nici chiar chemarea
a Penelopei, vrednica-mi soţie,

26-97 nu mi-au putut înfrînge-înflăcărarea
de a cunoaşte lumea necuprinsă
şi, omului, micimea şi grandoarea.

26-100 Ci am purces la drum pe marea-întinsă
cu nava mea şi cîţiva inşi, compánia
de-atunci de mine pururi nedesprinsă.

26-103 Văzui un mal şi altul, pînă-în Spania
pînă-în Maroc şi insula cea Sardă -
şi ce-am văzut mi-a răsplătit strădania.

26-106 Bătrîni şi frînţi, hoinara noastră hoardă
ajunse,-în urmă, gura strîmtei poarte
cu stîncile lui Hércule de gardă

26-109 ca nimeni să nu calce mai departe.
Trecusem de Sevilïa cea veche
şi de Ceúto, pe cealaltă parte.

26-112 "Voi, fraţii mei, voi, prin amar de leghe
şi de primejdii-ajunşi la cap de lume,
vă cer în cea din urmă, scurtă, veghe

26-115 a mult prea vlăguitei noastre hume,
să mergem! - daţi frîu liber năzuinţii! -
tot după Soare,-în Lumea fără lume!

26-118 Scrutaţi-vă menirile fiinţii:26-118 Scrutaţi-vă menirile fiinţii:
nu-s oamenii născuţi să fie fiare,
ci pelerini ai binelui şi-ai minţii!"

26-121 În camarazii mei aşa ardoare
a semănat acest discurs de-o şchioapă,
că-abia de-i mai ţineam sub ascultare.

26-124 Şi-apoi, cu pupa către zori în apă,
la vîsle-am pus arípi, mai acătării
ca pasărea cînd din capcană scapă.

26-127 Ne lumina acuma steaua zării
opuse nouă şi scădea a noastră
pîn'ce se stinse sub deşertul mării.

26-130 Cinci Lune stinse-au fost pe bolta-albastră
şi tot de-atîtea ori a fost învoaltă,
de cînd pluteam pe-întinderea sihastră,

26-133 cînd ne-apăru spinarea sumbră,-înaltă,
a unui munte, deodată,-în cale,
cum niciodată nu văzusem altă.

26-136 Am rîs întîi, dar rîsu-apoi fu jale,
căci un vîrtej cumplit ţîşni din munte
prinzînd şi vasu'-în vrejurile sale.

26-139 De trei ori îl rotiră sorburi crunte
şi-al patrulea îl prăvăli-în abise
trăgînd - cum El a vrut - fragila-i punte,

26-142 pînă cînd marea peste noi se-închise."

Cîntul I

Cîntul III

Cîntul IV

Cîntul V

Cîntul VII

Cîntul X

Cîntul XIII

Cîntul XIV

Cîntul XV

Cîntul XVII

Cîntul XXI

Cîntul XXII

Cîntul XXV

Cîntul XXVI


Cîntul XXXIII


BUN VENIT! SOYEZ LES BIENVENUS! WELCOME!

Am vrut să fac din acest sait (eng. site) un spaţiu spiritual pentru cei care se simt bine
între cărţi şi compiuter (eng.: icomputeri). Se află aici ceva din preocupările, din pasiunile, din hobby
°
-urile şi slăbiciunile mele intelectuale. Dacă vă interesează literatura în general şi critica literară în special, arta traducerii, pictura "metafizică", muzica simfonică şi de operă (MOSTRĂ!), problemele limbii române şi omenescul din murdăria politicii – atunci alegeţi una din cele trei variante de mai jos ca să intraţi (preferabil, bej; gri = nu e la zi).
.
(Conţinutul saitului este acelaşi în oricare variantă. Diferă doar "copertele" secţiunilor şi unele "intermezzo"*-uri).

Variantă
"text:"

CLIC AICI ! Varianta "text" a saitului (L).

Varianta
recomandată:

CLIC AICI ! Varianta recomandată a saitului (R).

Totul
într-o
pagină:
CLIC AICI !
Varianta "totul de pe o pagină" (T).

Acest sait este şi va fi continuu "în construcţie".

Originea cuvintelor (2) (avi, 800 kb; 1'01")

Un gînd pe zi:
Minciuna e departe - şi adevărul nici nu şi-a tras papucii.
(Zicere)
Pentru gîndurile mai vechi, clicaţi AICI .

Mai implacabile decît Legea Junglei.




© George Pruteanu

www.pruteanu.ro