DIVINA COMEDIE A LUI DANTE ALIGHIERI
IN NOUA VERSIUNE ROMANEASCA A LUI RAZVAN CODRESCU
PURGATORIUL
Cintul XVI
1 Bezna de iad si noapte vaduvita
de orice stea, pe-un petec strimt de cer,
cu nouri cit cuprinde-nvaluita,
4 n-orbi mai tare vazul meu stingher
ca fumul gros ce-acolo ne facea
asprimea lui s-o resimtim sever;
7 caci ochiul nu-ndura deschis sa stea:
drept care calauza-mi stiutoare
fidelu-i umar mi-l zori proptea.
10 Cum orbul dupa cel ce-i da-ndrumare
spre-a nu se pierde-n cale sau izbi
de-un lucru rau, ce poate sa-l si-omoare,
13 umblam si eu prin neguri tuciurii,
pe urma celui ce cu bunatate
imi tot zicea: „De mine sa te tii!”.
16 Voci auzeam, ce-l implorau cu toate
parca de-al pacii si de-al milei dar
pe Mielul ce ne spala de pacate.
19 Pe buze cu-Agnus Dei iar si iar,
se potriveau in ton si in cuvinte,
parind unite-ntr-un acord plenar.
22 „Sint duhuri cele ce le-aud, parinte?”
zisei. Iar el: „Intocmai. Si la cum
desfac miniei nodul, ia aminte!”.
25 „Dar tu au cine esti, ce-al nostru fum
il tai si zici de noi de parca tie
ti-ar fi-mpartita vremea-n luni si-acum?”.
28 Asa grai un glas; la care mie
maestru-mi zise: „A-i raspunde cata
si-ntreaba drum in sus pe-aci de stie!”.
31 Si eu: „Faptura ce te faci curata
ca sa te-ntorci la cel ce te zidi,
minuni ti-oi spune de-mi urmezi indata”.
34 „Te voi urma cit voie am pe-aci”
raspunse, „iar de fumul ne opreste
sa ne vedem, auzul ne-o uni”.
37 Zisei atunci: „In fasa ce fireste
ne-o smulge moartea ma indrept in sus
si pasul meu din fund de iad razbeste.
40 Iar daca Domnu,-n mila-i de nespus,
vrea curtea lui cereasca sa-mi arate,
pe-o cale ce-i de vremuri mai presus,
43 tu cine-ai fost sa nu-mi ascunzi, ba poate
ca-mi spui si drumul de l-am nimerit;
ti-or fi de noi cuvintele urmate”.
46 „Lombard am fost si Marco m-am numit:
dedat cu lumea, pret pusei pe-un bine
ce azi cu arcul nu-i prea des tintit.
49 Cit despre drum, tot drept urcusu-l tine!”.
Asa grai, si-adauga: „Iar sus
o ruga zi, te rog, si pentru mine!”.
52 „Pe cinstea mea ma leg”, atunci i-am spus,
sa fac ce-mi ceri; dar am un dubiu care
nu imi da pace, lamurit de nu-s.
55 Fu mic intii, dar indoit mi-apare
prin vorba ta, ce dupa alta vine,
caci prea gasesc in ele-asemanare.
58 E lumea-n intregimea ei, vad bine,
pustie de virtuti, asa cum zici,
iar rautatea-n grea strinsoare-o tine;
61 dar cauza as vrea sa mi-o explici,
ca si-altora s-o pot impartasi,
caci unu-o vede-n cer, iar altu-aici”.
64 Acela-ntii durerea si-o vadi
intr-un oftat, apoi imi zise: „Frate,
e oarba lumea si dintr-insa vii.
67 Voi, cei in viata, cauzele toate
de ceruri musai socotiti ca tin
si ca-s de sus cite exista date.
70 De-ar fi asa, voi liberi pe deplin
n-ati fi in vreri, si drept n-ar fi sa vie
nici plac din bune, nici din rele chin.
73 Temei in cer au cite-n voi se-mbie;
nu spun ca toate, insa chiar de-as spune,
voi minte-aveti ce-i bun si rau sa stie,
76 si libera vointa, ce se pune
intii cu ceru-n vana razboire,
ci-apoi, cu-nvatul, toate le supune.
79 Mai mare forta si mai buna fire
va mina liberi si creeaza-n voi
al mintii dar, ce n-are-n cer naimire.
82 De-i strimb acum al lumii mers, apoi
a voastra-i vina si in voi o cata;
eu doar te lamuresc cu vorbe noi.
85 Din mina lui, dupa ce-ntii se-arata
in sfintul gind, la fel cu pruncul care
si ris, si plins e-n joaca sa curata,
88 sufletul iese si pornire n-are
decit, minat de fauru-i ferice,
sa vrea ce-i da mai multa desfatare.
91 Stau cele mici intii cu tronc sa-i pice,
spre ele se-amageste si se cere,
de friu sau sfetnic n-are sa-l ridice.
94 De-aceea-i bine legea friu s-ofere;
si-un rege-a fi, cetatii-adevarate
sa aiba turla a-i vedea putere.
97 Legi sint, dar nimeni capul nu si-l bate
cu ele, cind tot rumega pastorul,
dar n-are si copite despicate;
100 iar daca-si vede-asa indrumatorul
de bunuri lacom, cade-n naravire
si nu rivneste altceva poporul.
103 Vezi bine, deci, ca proasta cirmuire
e cauza ca lumea s-a-nrait,
iar nu c-ar fi stricata-a voastra fire.
106 Roma, ce lumea bine a-ntocmit,
doi sori avea, ce luminau deodata
si-al lumii drum, si cel de cer sfintit.
109 Unul l-a stins pe celalalt si iata
ca spada si cu cirja la un loc
fac rau mai mult decit a fost vreodata;
112 una de alta nu se tem deloc:
de nu ma crezi, ia-n seama roada cruda,
ca din saminta stii ce ierbi se coc.
115 Tara pe care Pad si-Adige-o uda
virtuti vadea si curtenie pina
n-aduse Federigo-a vrajbei truda:
118 caci azi pe-acolo siguri pasii-si mina
cei ce de bunii ei aveau rusine
si-o ocoleau, necum sa si ramina.
121 Ce-i drept, sint trei in ea ce vechiul bine
l-arata vremii noi, insa nici unul
nu-i impacat ca moartea nu mai vine:
124 Currado da Palazzo, Gherard bunul
si Guido da Castel, al carui nume
«Lombard cel simplu»-n limba franca spunu-l.
127 De-a Romei de-azi Biserica anume
poti zice ca puterile-mpreuna
le tine doar spre-a le-ntina pe lume”.
130 „O, Marco-al meu”, zisei, „ce bine suna
in gura-ti toate! Si-nteleg eu si
de ce levitii averi lumesti n-aduna.
133 Dar ce Gherard e cel ce zici c-ar fi
chezas mintos al lumii de-altadata,
acest salbatec veac spre-a-l dojeni?”.
136 „Ma-nsel sau vorba-ti sa ma-ncerce cata?
Desi din grai te-arati Toscanei fiu,
de bunul Gherard n-auzisi vreodata?!
139 Nu-mi amintesc pe-alt nume sa-l mai stiu,
doar de-l legam de-al fiicei Gaia poate...
Domnul cu voi! De-aici eu nu mai viu.
142 Vezi albul licar ce prin fum razbate?
Acolo-i inger: cade-se-a ma duce
intii ca umbra mea sa i se-arate”.
145 Se-ntoarse deci si puse vorbei cruce.
Traducere de Răzvan CODRESCU
Text preluat de pe saitul revistei PUNCTE CARDINALE (martie 2009)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu