DUMNEZEU SĂ TE ODIHNEASCĂ ÎN PACE, DRAGĂ DOMNULE GEORGE PRUTEANU !

Întregul cînt din care e citatul

GuestBook Forum

Dragă Andrei (PĂUNESCU),
2. De pe blogul tău am aflat trista veste a morţii lui George PRUTEANU. Acest mare OM, erudit şi monument de cinste şi corectitudine, împreună cu Răzvan CODRESCU şi cu mine, formam grupul în viaţă al celor 3 care am tradus din "Divina Comedie" de Dante ALIGHIERI. Şi marele dispărut şi Răzvan mi-au permis să le folosesc textele (traducerile) pentru blogul meu (şi al lor) dedicat tuturor traducerilor româneşti din marea capodoperă - am fost 13 - am rămas doar 2. Pe blogul meu şi pe această pagină aduc un ultim omagiu maestrului şi prietenului, care mi-a spus că tăcerea lui despre mine e de bine. Din păcate, tăcerea lui a devenit o eternitate. Il regret nespus şi îmi pare rău că l-am cunoscut numai virtual (am o pagină pe saitul lui) şi de la TV. DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE PE DRAGUL DOMN GEORGE PRUTEANU ! Îl regret mult, mai ales că înfiripasem o prietenie. Savin BADEA

Andrei Păunescu spunea...

Savin,
...Ce ai scris despre G.P. nu are nevoie de adaosuri. Va fi greu de inlocuit substanta pe care acest om a avut-o.

28 martie 2008 05:22

Stimate Domnule Răzvan CODRESCU,
Să ne rugăm împreună, vă rog, pentru dragul nostru Domn George PRUTEANU, colegul nostru întru DANTE, şi pentru sufletul lui, ca Dumnezeu să-l ţină în pace! Savin BADEA

Razvan Codrescu spunea...

Nu ştiu de ce moartea lui mi-a adus aminte, mai pregnant decât altele, că sintem doar pina la o vreme... Dumnezeu să-l odihnească şi să-l bucure "dentro dal ciel della divina pace".

28/3/08 3:16 AM

Blogul lui Razvan Codrescu

29 martie 2008

LA MOARTEA LUI GEORGE PRUTEANU

Citiţi la Realitatea.net:

Lingvistul şi omul de televiziune George Pruteanu a murit

Vineri 28 martie 2008, 00:04

George Pruteanu a murit în această seară în urma unor probleme cardiace. Pruteanu a fost internat în urmă cu două zile la Spitalul Sfântul Pantelimon din Capitală, acuzând dureri în zona toracică. Medicii au apreciat că a fost vorba de un infarct.

La 48 de ore de la internare, George Pruteanu a făcut un al doilea infarct extins şi, în ciuda eforturilor doctorilor de a-l salva, a murit.

Urmăriţi imagini din culisele emisiunii Oamenii realităţii la care a fost invitat George Pruteanu



Istoricul literar Alex Ştefănescu a declarat în direct la Realitatea Tv că a vorbit ultima dată cu George Pruteanu ieri. Alex Ştefănescu a confirmat decesul lui George Puteanu mărturisind că a fost sunat de soţia acestuia care era "deznădăjduită".

Mădălin Voicu a mărturisit că astăzi trebuia să se întâlnească cu George Pruteanu la concertul maestrului Valentin Gheorghiu. "Astfel de momente mă lovesc, mă interzic", a adăugat Mădălin Voicu.

Mihai Tatulici şi-a amintit cum s-a născut emisiunea Doar o vorbă săţ-i mai spun a lui George Pruteanu. "Din exerciţiul intelectual al lui Pruteanu ar trebui să învăţăm ceva: trebuie să luăm de la oameni ce avem mai bun", a spus Mihai Tatulici.

Radu Gafta, fostul producător al emisiunilor lui George Pruteanu, a povestit că au colaborat preţ de un an la emisiune, după care nu au mai ţinut legătura, cu excepţia întâlnirilor pe culoarele televiziunilor. Fostul său producător declară că vestea decesului lui George Pruteanu este un "mare şoc" pentru că "George Pruteanu era un om plin de viaţă".

Poetul Adrian Păunescu s-a declarat extrem de îndurerat de această veste. "Ne-a unit siguranţa că vom avea o bătrâneţe liniştită când vom avea timp să vorbim", a spus Adrian Păunescu, profesor, coleg cu George Pruteanu, la Universitatea Spiru Haret.

George-Mihail Pruteanu s-a născut pe 15 decembrie 1947 la Bucureşti. A fost profesor universitar, politician şi critic literar.

George Pruteanu a studiat literatura la universităţile din Iaşi şi Bucureşti, obţinând ulterior un doctorat în filosofie. Începând cu anul 1972, el a scris articole şi eseuri pentru diverse reviste literare precum Convorbiri literare, Cronica, România literară, Contemporanul.

După Revoluţia din anul 1989, a continuat să lucreze ca jurnalist şi critic literar pentru Evenimentul Zilei apoi Dilema. Între 1995 şi 1999 a fost realizatorul unui program zilnic de 5 minute despre folosirea corectă a limbii române "Doar o vorbă să-ţi mai spun", care a fost prezentat mai întâi la Tele 7 ABC (1995), apoi la ProTV (1995-1996), iar ulterior, cu denumirea "Doar o vorbă să-ţi mai spun", la TVR1 1997-1999 şi din nou în 2006).

În 1996 a fost ales ca senator de Constanţa al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat în Senatul României, dar a demisionat în 1998. În 2000 a fost ales din nou, de această dată în Bistriţa-Năsăud ca membru al Partidului Social Democrat.

În 2003, a demisionat din PSD şi s-a alăturat Partidului România Mare, candidând pentru Senat din partea Sucevei.

Pruteanu a introdus un proiect de lege în 1997, devenit cunoscut ca "Legea Pruteanu", care cerea ca toate textele publice (inclusiv reclamele) în limbi străine să conţină şi traducerea în română. Legea 500/2004 a fost adoptată de Parlament şi promulgată în 2004.

Pruteanu a fost critic faţă de numeroase subiecte printre care şi industria mediatică de divertisment, în special referitor la programele de calitate scăzută şi la manele, pe care el le-a numit "un gunoi", pe siteul său www.pruteanu.ro.

Sursa: Realitatea TV

Alex Ştefănescu: Totdeauna m-a impresionat vitalitatea lui inepuizabilă
Eugen Simion: Nu am fost foarte apropiat de el, dar l-am urmărit întotdeauna cu interes
Mădălin Voicu: Astfel de momente mă lovesc, mă interzic
Adrian Păunescu: Un foarte mare spirit
Radu Gafta: Era un om pe care nu îl puteai ignora
Mihai Tatulici: Un intelectual care făcea exerciţii de limbă în direct

Comentariile cititorilor

Marian: Limba romana pierde un profesionist.Dumnezeu sa-l odihneasca!

Iulia: Cine o sa ne mai invete de acum inainte sa vorbim romaneste? Sunt atatia analfabeti, chiar printre cei mai de vaza, care nu stiu gramatica elementara. Inseamna ca limba romana va pieri preluand...

laura: adio, MAESTRE s-a mai stins o stea! Dumnezeu sa-l odihneasca

Texte şi video preluate de pe www. realitatea.net.

21 martie 2008

NE MOR PRIETENII

Ne mor prietenii, ne mor,
Murim şi noi în moartea lor,
Că-ntârzie îngrozitor,
Într-una, primul ajutor,
Chemat la patul tuturor,
Mereu, e de ales: or-or!
Se rupe aţa pe mosor,
Tuşesc segmentele-n motor,
Ne mor prietenii, ne mor
Murim şi noi în moartea lor,
Şi amintirile ne dor,
Ne mor prietenii, ne mor.

20 martie 2008 Adrian Păunescu

Citiţi şi:

28 martie 2008

LA MOARTEA LUI GEORGE PRUTEANU

27 iulie 2008 Adrian Păunescu

12 aprilie 2008

DEVORATOAREA DE MORŢI

Epilepsia unor timpuri stranii,
În care – după cum şi pruncii ştiu -,
Prietenii, mai mult decât duşmanii,
Omoară iarăşi mortul din sicriu.

Madam Dippippii ce voios mungeşte,
Când moare-un om care i-a fost amic
Şi hârca îl înjură duşmăneşte
Şi-l face clovn ratat, rânjind peltic.

Nărav bolnav de dincolo de fire,
Altar apocaliptic de hârdău,
Feriţi aceste biete cimitire,
Căţeaua e-n călduri şi muşcă rău.

Dippippi, marca logicii obscene,
Ne face scârbă nouă, celor vii,
Că, dacă-atunci când vom ieşi din scene,
Ne vor pândi asemenea hiene,
Nici de murit nu mai putem muri.

Spurcată până-n ultima celulă,
Făcută dintr-o vomă pe-o tejghea,
Se scutură şi-n somn, de dor de hulă,
Dar nici macacul zoo n-o mai vrea.

În gura ei, consoanele se moaie,
Şi marmura se moaie-n mâna ei,
Produs de zoaie, ea produce zoaie,
Şi-l zvârle pe Isus la derbedei.

N-a fost această crimă niciodată,
De când în viaţă suntem traşi la sorţi,
Dippippi e o bestie turbată
Ce-n bulimia ei mănâncă morţi.

9-10 aprilie 2008 Adrian Păunescu

Publicat de Adrian Păunescu la 00:35

Savin BADEA spunea...

Dragă Adrian,
Nu e bine ce faci. Eu am o părere extraordinară despre regretatul prieten George Pruteanu şi cred că se ridică mult peste părerile Doamnei Mungiu. Dovadă că şi pentru GP am făcut blogul DANTE ALIGHIERI - DIVINA COMEDIE. Dar trebuie tolerată şi părerea Doamnei, care l-o fi cunoscut mai bine şi care a subliniat că putea realiza mai mult decît a făcut: eu aş fi dorit să facă toată traducerea din Dante, cum nici eu nu o pot face încă. Nu-i nimic rău că a subliniat uriaşa potenţă a lui GP, dar, din păcate, nerealizată toată, nepusă toată în operă. Eu sînt împrăştiat şi am proiecte pentru 7 vieţi pe care nici nu mă "hărnicesc" să le înfăptuiesc. Tu, de exemplu, nu ai în minte o operă şi mai vastă decît vasta operă pe care ai realizat-o pînă acum şi-i mai ceri lui Dumnezeu încă 6-7 vieţi să poţi duce totul pînă la capăt? Şi încă ai viaţă multă înainte, ceea ce din tot sufletul îţi doresc, dar în multe privinţe te consideri încă nerealizat, mai ai multe să realizezi din menirea şi cu harul cu care te-a hărăzit Dumnezeu. În politică nu eşti pe deplin realizat, ca om mai multe fapte bune de făcut. Ca şi mine. Ca şi Pruteanu, dacă mai trăia...Sîntem mereu în urma posibilităţilor noastre. Nu faceţi din prietenul George PRUTEANU un "erou de baladă" (expresia aparţine unui prieten), ci aşezaţi-L cu cinste între Sfinţii apărători ai limbii române, daţi-i titlul de Academician, post-mortem, dacă îl merită (te rog să susţii această idee), puneţi-L în locul pe deplin meritat. Şi eu cred că putea realiza şi mai mult (ca noi toţi) şi merita cinstirea cuvenită meritelor lui. Dar nu încriminaţi pe Doamna Mungiu fără să-i citiţi articolul de mai multe ori. Un poet mare ca tine trebuia să sezizeze nuanţările. Nu fi rău. Cu multă stimă şi admiraţie pentru tot ce faci (mai puţin "vendeta" asta), al tău, Savin BADEA.

20 aprilie 2008 23:25

La moartea unui clovn

Alina Mungiu-Pippidi
Luni, 31 Martie 2008

A murit zilele acestea un vechi prieten de-al meu, George Pruteanu. Corul fals si galagios de la moartea lui tinde sa ascunda faptul ca aceasta celebritate care a murit saptamana trecuta era un ratat, adica un om exceptional de inzestrat care nu a reusit sa-si valorifice darurile. Ma simt datoare sa scriu despre George, nu pentru el (tacerea ar fi cel mai bun omagiu care s-ar putea aduce memoriei lui), ci pentru toti oamenii sub 35 de ani care au doar o idee vaga cine a fost el si nici o idee cine ar fi putut fi. Necrologul lui scris de

amatori se citeste asadar ca o lista de falsuri, pentru ca George nu era de fapt profesor universitar (nu avea nici o acreditare reala), nici ziarist (in toata viata lui nu scrisese o piesa jurnalistica autentica), nici comentator (refacea pe site-ul lui un fel de Romanie Mare mai slaba) si cert nu lingvist (nu a publicat in viata lui o lucrare academica adevarata in acest domeniu). si de fapt ar fi putut fi mult mai mult decat toate astea laolalta.

Ne-am cunoscut la Iasi, unde am fost repede pusa in garda contra lui de oamenii din grupul de disidenti ai lui Dan Petrescu, care nu aveau incredere in el, desi intelectual le era foarte aproape. Reputatia lui inca din 1989 era ca fusese recrutat de Securitate cand fusese prins furand din teribilism niste zacusca si o glastra de flori. Am incercat sa-l aduc la "Convorbiri literare" ca sa aiba si el o slujba, dar nu am reusit, m-a oprit opozitia colegilor. George nu facea lucrurile mai simple, facea vesnic pe nebunul si ne exaspera pe toti. La "Opinia studenteasca" a vrut sa intre intr-o sedinta de redactie unde nu avea ce cauta si de suparare ca nu l-am primit ne-a baricadat pe afara cu dulapuri si maturi. A plecat finalmente la Bucuresti, unde ne-am regasit cateva luni mai tarziu. L-am adapostit in camera mea de hotel cand au venit minerii: am fugit pe usa din spate tinandu-ne de mana.
Cand am devenit redactor-sef la trustul Expres, George avea o rubrica la noi. Era un fel de pamflet amuzant. Intr-o zi insa a schimbat tonul. Mi-a dat pe post de rubrica un text lingusitor, penibil, in care facea elogiul tuturor celor in pozitia de a-l ajuta cu ceva, cu mine in frunte. L-am chemat si i-am spus sa continue sa rada de oameni, ca acolo e forta lui, la scris, si ca eu nu public "limbi" pe fata, despre mine sau despre altii. Mi-a explicat ca e singur pe lume, nu are casa la Bucuresti si asa mai departe. I-am replicat ca nici eu nu aveam. El a subliniat ca eu eram pe cale sa ma marit cu un barbat care avea si ca fiecare se descurca cum poate. Colaborarea noastra a luat sfarsit.

Cand am devenit director la televiziune, George a venit de indata sa imi propuna "Doar o vorba sat-i mai spun", emisiune care rulase pe Tele7, un post fara audienta. si-a negociat un contract foarte profitabil pentru el. Dar, cum publicul iubea emisiunea, am acceptat. Problemele au inceput cand ambitiile lui politice au luat in mod neasteptat avant. Mi-a explicat ca este cel mai popular om din Romania conform unui sondaj dintr-un ziar. I-am explicat ca sondajul nu era reprezentativ si ca increderea oamenilor nu se muta de la gramatica la politica. Nu mai era multumit sa fie un simplu deputat taranist si incepuse sa faca propaganda sovina antimaghiara. In unele seri incerca sa aduca subiectul si pe post. Pe masura ce George se lua mai in serios, audienta lui scadea, asa cum ii prezisesem. Pana la urma, departamentul de programe l-a scos de pe ecran, iar eu nu m-am opus. Cam tot atunci l-au expulzat si taranistii din partid.
George fusese un antipesedist convins. Cu toate astea, s-a dus imediat la PSD. Dar la primele alegeri nu a capatat locul pe lista pe care si-l dorea si asa a ajuns la PRM. Scrisese violent contra lui Vadim Tudor. George apartinea unei populatii minoritare. Nu avea ce cauta la nationalisti. Cariera lui de politician nationalist a fost cea mai oribila, ca acei evrei care colaborau cu nazistii. Lipsisem mult din tara si nu mi-a venit sa cred cand m-am intors. Nimeni nu mai vorbea cu el din lumea buna. Devenise doar invitatul favorit al talk-show-urilor de mana a treia, unde nu se duce nimeni.

In anul 2004 George a fost pe lista neagra a Coalitiei pentru un Parlament Curat, pentru traseism. Ne-am vazut intre doua usi la o televiziune. Era o caricatura a lui insusi. Clovn fusese toata viata, dar acum devenise unul patetic, care recita exact ceea ce l-ar fi facut sa roseasca in timpurile lui bune. Fostul autor de filme artizanale porno si traducator din scriitori deocheati francezi, un ateu convins, nu mai vorbea decat despre neam si Dumnezeu. Nu mai convingea. Votantii nu l-au mai ales.
Poate nu e limpede de ce l-am iubit pe George si de ce ramane singurul barbat pe care am incercat sa-l adapostesc de mineri. In primul rand, pentru ca m-a aparat in aprilie 1990, cand am propus la primul congres al ziaristilor liberi ca oamenii care l-au proslavit pe Ceausescu sa nu mai aiba dreptul sa scrie. Eram foarte tanara pe atunci si George cu inca vreo doi s-a asezat intre mine si trupa care a vrut sa ma linseze dupa aceasta propunere. In al doilea rand, pentru ca inainte de a descoperi televiziunea de pierzanie era un intelectual de mare calitate, desi cam decadent, traducea Infernul lui Dante si recita din Apollinaire. Era si un critic literar onorabil, care promitea sa devina un critic chiar foarte bun. Dar nu a dus niciodata la bun sfarsit nici un proiect maret din cele pe care le-ar fi putut face. Era mult mai simplu sa fie vedeta la televizor sau clovn politic.

Clovnul George Pruteanu a fost mult mai tare ca omul de cultura George Pruteanu, de a carui moarte s-a facut finalmente vinovat. Dar aceasta crima s-a petrecut mult mai demult decat vinerea trecuta. Cand Cristian Tudor Popescu m-a certat intr-un articol de-al lui prin 2003 ca i-am spus lui Pruteanu "George" cu lacrimi in ochi intr-o emisiune, in loc sa-l injur cum merita, avea perfecta dreptate. Atunci imi dadusem eu brusc seama ca George Pruteanu al meu era mort si am inceput sa-l plang in direct. De asta azi nu mai am lacrimi la a doua lui moarte, a carei lectie este ca si cel mai mare talent poate muri de prea putin caracter intr-o societate ca a noastra. Asta e singura lectie a tragicomediei care a fost viata prietenului meu George Pruteanu.