sâmbătă, 29 martie 2008

INFERNUL 22 - George PRUTEANU

Dante Alighieri
INFERNUL
Traducere de George Pruteanu
Ediţie digitală bilingvă



CÎNTUL XXII

Văzut-am cavaleri cum se avîntă
in inamic şi fac minuni cu arma
(dar şi cum fug, cînd moartea-îi înspăimîntă);

22-4 lăncieri văzut-am, tăbărînd de-a valma
pe cîmpii din Arezzo, cînd din turle
la luptă sau turnir îi cheamă larma

22-7 de clopote, ori trîmbiţe, ori surle,
ori cornuri, tobe, goarne şi-alte multe,
ce după cum li-a datul prind să urle;

22-10 dar cîte oşti văzut-am în tumulte,
de pedestraşi, matrozi sau călărime ­
de-aşa ţignal n-am pomenit să-asculte!

22-13 Mergeam cu dracii prin întunecime
- halal tovărăşie! - dar, e-o vorbă:
sfinţii-s în cer, în crîşmă-i mojicime...

22-16 Nestimp, cătam în clocotinda torbă
a iadului, să văd pe cine-adună
şi fierbe-aici în smoală ca-într-o ciorbă.

22-19 Cum sar delfinii cînd presimt furtună
şi marinarii ştiu că zvîcnitura
e-îndemn să-ascundă nava-în vreo lagună,

22-22 aşa aici, spre-a-şi ogoi tortura,
grumazul lor damnaţii-o clipă scotu-l,
dar fără greş îi soarbe iar fiertura.

22-25 Sau cum broscoii îşi ivesc doar botul
prin glodul de la margine de iazuri
şi trupu’-îl ţin ascuns în mîl cu totul,

22-28 aşa scot capu’-în scurtele răgazuri
pungaşii - dar cînd Bărbălosu trece
se-înfundă iute-în negrele talazuri.

22-31 Unul din ei - şi azi mă ia cu rece! -
a zăbovit, ca broasca mai domoală
ce parcă de pe mal n-ar da să plece,

22-34 cînd se ivi cu cangea Sfişiemboală
şi-i luă în ţepe împîclita chică,
părînd că pescuieşte-o vidră-în smoală.

22-37 Pe dracii, zece, din trimisa clică,
pe nume îi ştiam, căci, pentru mine,
să le ţin minte, m-am gîndit, nu strică.

22-40 “-Hei, Roşcovoi, înfige-ţi ghiara bine
şi mi-l jupoaie de un rînd de piele!”,
răcneau în cor drăceştile jivine.

22-43 “-Răspunde (-am spus), maestre, setei mele
de-a şti cine-o fi fost nenorocitul
ce-a încăput pe mîini atît de rele!”

22-46 Maestrul se-apropié şi osînditul
îi spuse: “-Din Navarra-s, şi mă-aduse
în pîcla asta numai jecmănitul,

22-49 căci maică-mea, sărmana, mă făcuse
cu un destrăbălat cu mîna spartă,
ce trupul şi averea îşi distruse;

22-52 şi fi’n’că-am practicat hoţeasca artă
la curtea lui Tibalt, başca plocoane,
mi-e trupu’-acum sfîş
at şi carnea fiartă.”

22-55 Din gura lui Porcitu, ca harpoane,
ieşeau doi colţi, şi unul, ca nimica,
pielea i-o trase jos de pe ciolane.

22-58 Rău şoarece, dar şi mai rea pisica!
Iar Bărbălosu-îl înhăţă ca-în cleşte,
zicînd: “-Vi-l ţin, ca uliul bibilica!”

22-61 Şi, către călăuz: “-De vrei, vorbeşte-i
şi-întreabă-l iute orice ai în minte,
acum, cît gaşca mea nu-l hăcuieşte!”

22-64 Maestrul spuse: “-Din latina ginte
mai e cu tine vreo lepădătură
pe sub catran?” Iar el: “-Chiar mai-nainte

22-67 m-am despărţit de-o sardă creatură.
Ah, n-aş mai fi în gheara-acestor javre
de-aş fi rămas cu dînsul sub fiertură!”

22-70 Dar Lighionu: “-Prea multe palavre!”
şi cu o cange-îl sfîrtecă pe braţe,
ca hienele ce muşcă din cadavre.

22-73 Şi Balalaur ar fi vrut prin maţe
să-i umble, dar, din ochi, decurionul
cu-un fulger îl opri să nu-l înhaţe.

22-76 Cînd se mai linişti niţel demónul,
spre ciopîrţitul ce-şi căina ursita
vorbit-a ghidul cît tăcea harponul:

22-79 “-Cine-i acel de care despărţita
ţi-aduse înzecirile urgiei?”
Răspunsul fu: “-E fratele Gomita,

22-82 cel din Gallura, as al pungăşiei:
pe-ai ţării dúşmani, el, în loc să-i lege,
îi slobozi, în schimbul bogăţiei

22-85 şi-oriunde-a fost, a fost şi făr’delege,
era artist pe-a coţcăriei coardă
şi, deci, între borfaşi, nu serv, ci rege!

22-88 Michele Zanche stă cu el în hoardă
şi trăncănesc mereu de vremea fastă
cînd jefuiau pe insula lor sardă.

22-91 Vai, dar ce-aud? mă-aşteaptă iar năpastă?
Scrîşneşte-un diavol pus pe jupuială
şi-i gata să mă scarmene prin ţeastă.”

22-94 Dar Tartorul, întors spre Sfîşiemboală,
ce ochii şi-i belea, ţintind cu-o scoabă,
îl alungă: “-Cioroi proclet, uşcheală!”

22-97 “-De vreţi toscani, lombarzi, vă-aduc degrabă”,
/ reluă înfricoşata creatură
“să-i auziţi sau să-i vedeţi la treabă.


22-100 Ghimpaţii ăştia numai de se-îndură
să-i lase-în pace şi să nu-i înfurce –
şi eu, păstrîndu-mi locul în fiertură,

22-103 pot face, şuierîndu-i doar, să urce
la suprafaţă, toţi, de prin cotloane,
că mulţi ce sunt, doar dracii să-i descurce!”

22-106 Cîineaţă, auzindu-l: “-Ce tromboane
îi trec prin păcătoasa scăfîrlie
ca să-şi ascundă hoitul de harpoane!”

22-109 Dar, uns nu doar cu-o singură-alifie,
i-o-întoarse hoţul: “-Ce mai şiretenie!
Ascund un hoit, şi vînd în loc o mie!”

22-112 Dracii nu vrură-această drăcovenie,
doar Arăpoacă, da. El spuse tare:
“-De-încerci să fugi, ţi-atragi doar prăpădenie.

22-115 Căci tu alergi, pe cînd eu zbor, tîlhare!
Fie cum zici: o să-i lăsăm în pace.
Să văd: eşti tu sau eu jnapan mai mare?”

22-118 Ei, cititor, alt joc fu să se joace:
toţi se pitiră după cîte-o stană,
urmînd pe cel ce s-ar fi vrut dibace.

22-1 Atuncea navarrezu-o luă la goană
cu áripi parcă la călcîi, şi-îndată
scăpă de ei, zvîrlindu-se-în bulboană.

22-124 Trupa de draci rămase înşelată,
scrîşnind de-obidă toantă şi zăludă,
doar f'raierul ţîşni: “-Te prind pe dată!”

22-127 De frică zbori mai iute ca de ciudă,
aşa că-în van ţipa: ascuns sub smoală,
tîlharul nu putea să-l mai audă.

22-130 Întors pe stînci, pleoştit, cu mîna goală,
dracul era ca şoimul, cînd sub apă
îi fuge raţa şi - adio, fală!

22-133 Turbat că i s-a tras aşa o clapă,
zbură şi Strivăcilă după fraier,
sperînd, în sinea lui, că hoţul scapă,

22-136 să aibă-astfél mai bun prilej de-încaier,
şi cum scăpă - îşi luă ciracu-în ghiare
şi se-încontrară amîndoi în aer,

22-139 dar şi-Aripoacă,-înfrînt la vînătoare,
avea cerbice-în el - şi ghem căzură
în mlaştina de jos clocotitoare.

22-142 Fu bun despărţitor neagra scursură:
de împîcleală cum să te mai mîntui
cînd áripa-îţi musteşte în fiertură?

22-145 Ci Bărbălosu, plin de draci la rîndu-i,
trimise patru să o ia pe maluri,
căci patru căngi pot mult, dacă le-orîndui.

22-148 Deci coborîră iute pînă-n valuri
şi-întinseră spre-împotmoliţi harpoane,
că-altfél ardeau ca jarul în mangaluri.

22-151 Şi-aşa-îi lăsarăm noi - în negre toane.


Cîntul I

Cîntul III

Cîntul IV

Cîntul V

Cîntul VII

Cîntul X

Cîntul XIII

Cîntul XIV

Cîntul XV

Cîntul XVII

Cîntul XXI

Cîntul XXII

Cîntul XXV

Cîntul XXVI


Cîntul XXXIII




BUN VENIT! SOYEZ LES BIENVENUS! WELCOME!

Am vrut să fac din acest sait (eng. site) un spaţiu spiritual pentru cei care se simt bine
între cărţi şi compiuter (eng.: icomputeri). Se află aici ceva din preocupările, din pasiunile, din hobby
°
-urile şi slăbiciunile mele intelectuale. Dacă vă interesează literatura în general şi critica literară în special, arta traducerii, pictura "metafizică", muzica simfonică şi de operă (MOSTRĂ!), problemele limbii române şi omenescul din murdăria politicii – atunci alegeţi una din cele trei variante de mai jos ca să intraţi (preferabil, bej; gri = nu e la zi).
.
(Conţinutul saitului este acelaşi în oricare variantă. Diferă doar "copertele" secţiunilor şi unele "intermezzo"*-uri).

Variantă
"text:"

CLIC AICI ! Varianta "text" a saitului (L).

Varianta
recomandată:

CLIC AICI ! Varianta recomandată a saitului (R).

Totul
într-o
pagină:
CLIC AICI !
Varianta "totul de pe o pagină" (T).

Acest sait este şi va fi continuu "în construcţie".

Originea cuvintelor (2) (avi, 800 kb; 1'01")

Un gînd pe zi:
Minciuna e departe - şi adevărul nici nu şi-a tras papucii.
(Zicere)
Pentru gîndurile mai vechi, clicaţi AICI .

Mai implacabile decît Legea Junglei.




© George Pruteanu

www.pruteanu.ro






Niciun comentariu: