|
CÎNTUL XI
▪ Cîntul I
▪ Cîntul III
▪ Cîntul IV
▪ Cîntul V
▪ Cîntul VII
▪ Cîntul X
▪ Cîntul XIII
▪ Cîntul XIV
▪ Cîntul XV
▪ Cîntul XVII
▪ Cîntul XXI
▪ Cîntul XXII
▪ Cîntul XXV
▪ Cîntul XXVI
▪ Cîntul XXXIII
Grămezi de stînci în prăpăstiosul loc ne
întîmpinau, rănindu-ne mirosul
pe culmea-acestei mài cumplite ocne,
11-4 ce din străfund îşi exhala prinosul
de aburi împuţiţi, greţoase-îndemne
de-a ne adăposti, de silă,-în dosul
11-7 unei înalte lespezi, cu-aste semne:
“Pe Anastasie papa-îl am în pază,
de Fotie împins pe căi nedemne.”
11-10 “-O vreme, coborîrea ne-o retează
scîrbosul damf, pînă se-obişnuieşte
trupul cu el, şi-apoi nu mai contează.”
11-13 Aşa a spus, iar eu: “-Atunci găseşte
ceva să umple clipele pierdute
cu un folos.”Şi-a zis: “-Găsesc, fireşte.”
11-16 “-Strîng bolovanii-acestui cerc ce pute
trei cercuri - începu - înghesuite
din ce în ce, ca-în rîpele trecute,
11-19 şi toate gem de duhuri osîndite;
iar spre a-ţi fi de-ajuns numai uitatul,
îţi spun de ce şi cum sunt chinuite.
11-22 Oricărui rău, urît de Prea Înaltul,
ţel ’i-e doar strîmbătatea; şi-l atinge
ori înşelînd ori vătămînd pe altul.
11-25 Înşelăciunea doar pe om ’l-împinge,
de-aceea mai crunt cerul o-înfierează
şi chin mai hîd pe-înşelători îi stinge.
11-28 Pe violenţi în primul cerc i-aşează.
Dar cum trei părţi lovite pot să fie,
în rotocoale trei îl divizează.
11-31 Lui Dumnezeu, aproapelui sau ţie
poţi dăuna - pieptiş sau în avere,
cum ai să înţelegi din ce-o să vie.
11-34 Pe-aproape-îl poţi ucide, sau durere
poţi să-i aduci, iar lucrurilor sale
ruină, jaf, distrugeri, incendiere...
11-37 Deci, cei cu fapte-ori gînduri criminale,
tîlhari şi hoţi, în primul cerc ’şi-au hăul,
şi-s împărţiţi pe soiuri bestiale.
11-40 Dar omu’-îşi poate sieşi fi călăul,
sau bunurilor lui. De-aceea-i strînge
al doilea cerc pe cei ce-şi caină răul
11-43 de-a fi vărsat în lume propriul sînge
sau irosit la joc agonisirea
ce,-în locsă-i fericească,-îi face-a plînge.
11-46 Poţi vătăma, apoi, Dumnezeirea
cu-afurisenii ori huliri perfide
sau terfelind suprema lege, firea.
11-49 De-aceea, brîul cel mai strîmt închide
Sodoma, Càorsa şi pe cei care
mînjesc ce-i sfînt prin spusele fetide.
11-52 Înşelăciunea e necruţătoare
cu cel ce-o face şi cu cel ce-o-îndură,
de are-în om încredere ori n-are.
11-55 Păcatul cel din urmă-i o ruptură
a lanţului iubirii între oameni;
astfèl, al doilea cerc e-adunătură
11-58 de ipocriţi, vraci, hoţi, codoşi şi fameni,
linguşitori şi vînzători de sfinte,
escroci, lichele şi-alte-otrepe-asameni.
11-61 Două iubiri întínă cel ce minte
pe-încrezător: sădita de natură
şi cea dintr-ale vieţii legăminte;
11-64 de-aceea,-în cea mai joasă fundătură
din Univers îi mistuie Satana
pe trădători, în purure tortură.”
11-67 “-Prea limpede-i”, am spus spre mantovana
mea călăuză, “-această împărţire
a şlehtelor ce umplu subterana.
11-70 Dar spune-mi, cei din gîrlă,-în năclăire,
şi cei purtaţi de vînt, bătuţi de ploaie
şi cei ce se insultă în ciocnire,
11-73 de ce nu-s în cetatea de văpaie
dacă-s urîţi de Domnul deopotrivă?
Iar dacă nu-s, de ce-i ţine-în puroaie?”
11-76 Dar ghidu’-a spus: “-Ţi-e gîndul în derivă?
Eşti ca nicicînd mai rătăcit la minte...
sau altor frămîntări le e captivă?
11-79 Nu-ţi aminteşti bogatele cuvinte
din Etică, elina ta ştiinţă,
de trei porniri odioase vrerii sfinte:
11-82 cruzime, ne’nfrînare, rea-credinţă?
Pe-a doua El mai blîndă o socoate,
de-aceea-i şi mai blîndă-a sa sentinţă.
11-85 Dacă ţi-s limpezi tîlcurile toate
şi n-ai uitat nici cine sunt acei
ce-şi trag osînda-afară din cetate
11-88 ai să-înţelegi de ce aceşti mişei
aparte stau şi pentru ce Fatala
Justiţie mai slab loveşte-în ei.”
11-91 “-O, soare, tu, ce-alungi din ochi negreala,
lumina ta mi-e toată bucurie,
şi-mi place a şti la fel ca îndoiala.
11-94 Dar să-mi mai spui, despre cămătărie:
de ce-i e Celui Sfînt nesuferită,
jignind înalta sa mărinimie?”
11-97 “-Filosofia,-îmi spuse, desluşită,
vorbeşte-ades (cui are mintea coaptă)
că-întreaga faţă-a Firii-i plămădită
11-100 de Mintea Sfîntă şi măiastra-I Faptă
şi dacă-în fizică-i faci drum privirii,
găsi-vei negreşit, pe-o primă treaptă,
11-103 că fapta voastră-în veci urmează Firii
cît poate-un prunc pe dascăl. Deci, ea vine
nepoată oarecum Dumnezeirii.
11-106 Din ele amîndouă se cuvine
-cum spune şi-al Genezei verb de aur -
să-şi tragă omul ţel şi căi spre bine.
11-109 Dar cum zaraful bate alt coclaur,
neluînd nici Fire şi nici Faptă-în seamă,
el nu-i nici unui bun pe lume faur.
11-112 Dar hai să mergem, drum întins ne cheamă,
Peştii sclipesc de-acum pe-a zării dungă
şi Carul Mare-Apusului dă vamă,
11-115 iar calea rîpei noastre încă-i lungă.
|
|
|
|
|  | BUN VENIT! SOYEZ LES BIENVENUS! WELCOME! |  | | Am vrut să fac din acest sait  (eng. site) un spaţiu spiritual pentru cei care se simt bine
între cărţi şi compiuter (eng.: icomputeri). Se află aici ceva din preocupările, din pasiunile, din hobby°-urile şi slăbiciunile mele intelectuale. Dacă vă interesează literatura în general şi critica literară în special, arta traducerii, pictura "metafizică", muzica simfonică şi de operă (MOSTRĂ!), problemele limbii române şi omenescul din murdăria politicii – atunci alegeţi una din cele trei variante de mai jos ca să intraţi (preferabil, bej; gri = nu e la zi).
. (Conţinutul saitului este acelaşi în oricare variantă. Diferă doar "copertele" secţiunilor şi unele "intermezzo"*-uri). | | Variantă
"text:"
CLIC AICI !  | | | Varianta
recomandată:
CLIC AICI !  | | | Totul
într-o
pagină:
CLIC AICI !  |  | | | | | | | |
|
|
|
|
|
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu