|
CÎNTUL XXI
21-1 Am mers astfél, vorbind, din punte-în punte,
şi despre lucruri care-în Comedie
n-au rost - şi-ajunşi ca pe un vîrf de munte,
21-4 am desluşit în strania pustie
adîncă a Malebolgelor Gheenii
doar plîns în van, doar beznă de stihie.
21-7 Precum, pe şantiere, veneţienii
fierb iarna toată în cazane smoală
şi-apoi lipesc cu dînsa sumedenii
21-10 de crăpături la nave-a căror boală
e bătrîneţea - şi-ástfel unu'-astupă
cu dop de cîlţi spărturile din cală,
21-13 un altul face corzi, altul se-ocupă
de pînzele care-au cedat furtunii,
iar alţii dreg la proră sau la pupă,
21-16 astfel aici, nu focului - minunii
dumnezeeşti i se supune-o smoală
ce fierbe în afundul văgăunii.
21-19 De-acolo, din fiertura infernală,
bulbucii se-îmbulzeau la suprafaţă
ca să se spargă în bolboroseală.
21-22 Cum stam cu ochii ţintă în neagra ceaţă,
"-Priveşte!", spuse domnul meu: "-Priveşte!",
trăgîndu-mă cu mîna lui isteaţă.
21-25 Ca unul, m-am întors, ce zăboveşte
spre-un lucru groaznic ochii să-şi aplece
cînd spaima deodată-îl podideşte,
21-28 de nici n-ar sta, dar nici poate să plece:
şi-un diavol negru am văzut în spate
cum peste stînci, spre noi, în fugă trece.
21-31 O, cît de-înfiorător putea să-arate
făptura-i hîdă, aprigă şi mare,
cu labe iuţi, şi-arípi răscrăcărate!
21-34 Ducea în cîrcă-un păcătos, pe care,
precum jivina prinsă, vînătorul,
cu tidva-în jos, aşa-îl ţinea în ghiare.
21-37 Cînd fu pe pod, răcni: "-Tepoşi, daţi zorul!!
Din Santa-Zita v-am adus escrocul
să-l daţi la fund, că vin cu următorul,
21-40 doar de-alde el pe-acolo geme locul:
pungaşi sunt toţi (numai Bonturo nu e!)
şi pentru-un galben, spun că-i gheaţă - focul!"
21-43 Îl zvîrle-în terci, apoi pe stînci se suie
şi-o şterge-în goană, ca dulăul iute
cînd după-un hoţ stăpînul îl descuie.
21-46 Chircit, vrînd să se smulgă clisei slute,
de draci fu luat căzutu-în hărţuială:
"-Ţi-e să te-închini? În altă strană du-te!
21-49 Aici nu-înoţi în gîrla ta domoală!
Şi dacă vrei să nu ne intri-în ghiară,
nu-ţi scoate scăfîrlia de sub smoală!"
21-52 Apoi, cu furci puzderie-îl îndesară,
ţipînd: "-Fă-ţi dedesubt panglicăria,
că prea de-ajuns ai tot întins-o-afară!"
21-55 Aşa-îşi vădesc prin cuhnii vrednicia
rîndaşi ce-împing hartanele sub zeama
care fierbînd le-aduce frăgezia.
21-58 Maestrul spuse: "-Ca să nu-şi dea seama
că eşti aici, te-ascunde după-o piatră
şi orice vezi, să nu te prindă teama,
21-61 nici nu-ţi fă grijă cînd insulte-îmi latră;
ştiu rînduiala din smolita baltă:
am mai răzbit printr-o astfel de vatră."
21-64 Apoi, trecu în partea ceealaltă
spre cea de-a şasea bolgie imundă
şi fruntea-i, fără preget, sta înaltă.
21-67 Cum hămesit atacă, furibundă,
pe-un cerşetor, haita de cîini feroce,
de nu mai ştie, biet, un' să se-ascundă,
21-70 aşa, scoţîndu-şi căngile atroce,
ţîşniră zeci de diavoli de sub punte.
"-Staţi, laşilor!", i-opri măiastra voce.
21-73 "-M-asculte cel ce dintre voi e-în frunte
şi-apoi afla-veţi dacă se cuvine
să mă-înghimpaţi cu-acele scule crunte!"
21-76 "-Să meargă Codălosu-i cel mai bine!",
strigară stînd în loc - şi unul iese
spre Ghid, burzuluind: "-Ce vrei, străine?"
21-79 "-Crezi, oare, Codălosu, că-mi purcese
pasul spre voi (şi nu mă înspăimîntă
nimic din tot ce furia voastră ţese)
21-82 fără-un destin înalt şi-o vrere sfîntă?
Nu-mi sta în drum: e ordinul Tăriei
să duc un om prin lumea subpămîntă."
21-85 I se bleojdi ţîfneala semeţiei,
lăsîndu-şi chiar harponul la picioare
şi: "-Căile - ceru - deschise fie-i!"
21-88 Vorbi atuncea umbra-mi păzitoare:
"-Tu, cel ascuns ca una cu pămîntul,
la mine vino fără ezitare."
21-91 Spre el sării, dar îmi tăie avîntul
un cîrd de diavoli ce-îmi ieşi în faţă
şi m-am temut că li-i sperjur cuvîntul:
21-94 căci eu am mai văzut din astea-în viaţă
cînd din Caprona,-înfrînt, ieşit-a grupul
de-arcaşi prin oastea dúşmană semeaţă.
21-97 De Călăuz lipitu-mi-am tot trupul,
la demoni tot mereu cu ochii ţintă,
căci nu părea că i-ar opri vreun scrupul.
21-100 Ţineau harponu'-în labe ca pe-o flintă:
"-Să-i sfredelim - urlau - oleacă spata!"
"Înfinge-i-l - răcneau ceilalţi - să-l simtă!"
21-103 Dar cel ce cu Maestrul discutat-a
le potoli scîrbavnica cerbice
cu-o vorbă numai: "-Scărmănilă, gata!"
21-106 Şi-apoi spre noi: "-Nu vei putea, pe-aice,
să ţii făgaşul coborîrii tale,
căci puntea-a şasea fost-a să se strice;
21-109 iar de nu vrei să faci întoarsă cale,
prin hruba asta luaţi-o, care suie
pe-o brînă-îngustă,-apoi o ia la vale.
21-112 Ieri se-împliniră de cînd puntea nu e
o mie două sute şaize'şase
de ani din ziua cînd căzu cu vuiet.
21-115 Am să vă dau, prin rîpele stîncoase,
cîţiva solzoşi de-ai mei, să vadă dacă
nu-şi scot bostanul umbre păcătoase.
21-118 Să vină Strivăcilă, Aripoacă,
şi tu - strigă - Cîineaţă, şi Porcitu,
iar Bărbălosu-în frunte să vă treacă;
21-121 să meargă şi Lighionu, Vrăjbăritu,
şi Balalaur şi cu Sfîşiemboală
şi, spre-a fi zece, Roşcovoi Ţicnitu'!
21-124 Să-mi ocoliţi catranu'-n clocoteală
şi fără greş aceştia doi să-ajungă
la podu'-întreg pe bălţile de smoală."
21-127 "-Ce văd?", am spus, "au vrerea-ţi nu-i alungă?
De-aşa însoţitori ai trebuinţă?
Doar drumu'-îl ştii - putem răzbate-în strungă!
21-130 Să fim cu ei ar fi nesăbuinţă,
cînd colţii le scrîşnesc - nu iei aminte? -
şi ochii hrăpăreţi ne ameninţă!"
21-133 "-Goneşte-ţi - zise - spaimele din minte,
nu către noi sunt îndîrjiţi ortacii,
ci către cei din smoala cea fierbinte."
21-136 Atunci, cu limba între dinţi, toţi dracii,
cătînd la şef, prin stînga luară malul,
iar tartorul, spre-a-şi îmboldi ciracii,
21-139 din cur făcu trompetă, dînd semnalul. | ▪ Cîntul I
▪ Cîntul III
▪ Cîntul IV
▪ Cîntul V
▪ Cîntul VII
▪ Cîntul X
▪ Cîntul XIII
▪ Cîntul XIV
▪ Cîntul XV
▪ Cîntul XVII
▪ Cîntul XXI
▪ Cîntul XXII
▪ Cîntul XXV
▪ Cîntul XXVI
▪ Cîntul XXXIII |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu