CÎNTUL XXI 21-1 Am mers astfél, vorbind, din punte-în punte, şi despre lucruri care-în Comedie n-au rost - şi-ajunşi ca pe un vîrf de munte, 21-4 am desluşit în strania pustie adîncă a Malebolgelor Gheenii doar plîns în van, doar beznă de stihie. 21-7 Precum, pe şantiere, veneţienii fierb iarna toată în cazane smoală şi-apoi lipesc cu dînsa sumedenii 21-10 de crăpături la nave-a căror boală e bătrîneţea - şi-ástfel unu'-astupă cu dop de cîlţi spărturile din cală, 21-13 un altul face corzi, altul se-ocupă de pînzele care-au cedat furtunii, iar alţii dreg la proră sau la pupă, 21-16 astfel aici, nu focului - minunii dumnezeeşti i se supune-o smoală ce fierbe în afundul văgăunii. 21-19 De-acolo, din fiertura infernală, bulbucii se-îmbulzeau la suprafaţă ca să se spargă în bolboroseală. 21-22 Cum stam cu ochii ţintă în neagra ceaţă, "-Priveşte!", spuse domnul meu: "-Priveşte!", trăgîndu-mă cu mîna lui isteaţă. 21-25 Ca unul, m-am întors, ce zăboveşte spre-un lucru groaznic ochii să-şi aplece cînd spaima deodată-îl podideşte, 21-28 de nici n-ar sta, dar nici poate să plece: şi-un diavol negru am văzut în spate cum peste stînci, spre noi, în fugă trece. 21-31 O, cît de-înfiorător putea să-arate făptura-i hîdă, aprigă şi mare, cu labe iuţi, şi-arípi răscrăcărate! 21-34 Ducea în cîrcă-un păcătos, pe care, precum jivina prinsă, vînătorul, cu tidva-în jos, aşa-îl ţinea în ghiare. 21-37 Cînd fu pe pod, răcni: "-Tepoşi, daţi zorul!! Din Santa-Zita v-am adus escrocul să-l daţi la fund, că vin cu următorul, 21-40 doar de-alde el pe-acolo geme locul: pungaşi sunt toţi (numai Bonturo nu e!) şi pentru-un galben, spun că-i gheaţă - focul!" 21-43 Îl zvîrle-în terci, apoi pe stînci se suie şi-o şterge-în goană, ca dulăul iute cînd după-un hoţ stăpînul îl descuie. 21-46 Chircit, vrînd să se smulgă clisei slute, de draci fu luat căzutu-în hărţuială: "-Ţi-e să te-închini? În altă strană du-te! 21-49 Aici nu-înoţi în gîrla ta domoală! Şi dacă vrei să nu ne intri-în ghiară, nu-ţi scoate scăfîrlia de sub smoală!" 21-52 Apoi, cu furci puzderie-îl îndesară, ţipînd: "-Fă-ţi dedesubt panglicăria, că prea de-ajuns ai tot întins-o-afară!" 21-55 Aşa-îşi vădesc prin cuhnii vrednicia rîndaşi ce-împing hartanele sub zeama care fierbînd le-aduce frăgezia. 21-58 Maestrul spuse: "-Ca să nu-şi dea seama că eşti aici, te-ascunde după-o piatră şi orice vezi, să nu te prindă teama, 21-61 nici nu-ţi fă grijă cînd insulte-îmi latră; ştiu rînduiala din smolita baltă: am mai răzbit printr-o astfel de vatră." 21-64 Apoi, trecu în partea ceealaltă spre cea de-a şasea bolgie imundă şi fruntea-i, fără preget, sta înaltă. 21-67 Cum hămesit atacă, furibundă, pe-un cerşetor, haita de cîini feroce, de nu mai ştie, biet, un' să se-ascundă, 21-70 aşa, scoţîndu-şi căngile atroce, ţîşniră zeci de diavoli de sub punte. "-Staţi, laşilor!", i-opri măiastra voce. 21-73 "-M-asculte cel ce dintre voi e-în frunte şi-apoi afla-veţi dacă se cuvine să mă-înghimpaţi cu-acele scule crunte!" 21-76 "-Să meargă Codălosu-i cel mai bine!", strigară stînd în loc - şi unul iese spre Ghid, burzuluind: "-Ce vrei, străine?" 21-79 "-Crezi, oare, Codălosu, că-mi purcese pasul spre voi (şi nu mă înspăimîntă nimic din tot ce furia voastră ţese) 21-82 fără-un destin înalt şi-o vrere sfîntă? Nu-mi sta în drum: e ordinul Tăriei să duc un om prin lumea subpămîntă." 21-85 I se bleojdi ţîfneala semeţiei, lăsîndu-şi chiar harponul la picioare şi: "-Căile - ceru - deschise fie-i!" 21-88 Vorbi atuncea umbra-mi păzitoare: "-Tu, cel ascuns ca una cu pămîntul, la mine vino fără ezitare." 21-91 Spre el sării, dar îmi tăie avîntul un cîrd de diavoli ce-îmi ieşi în faţă şi m-am temut că li-i sperjur cuvîntul: 21-94 căci eu am mai văzut din astea-în viaţă cînd din Caprona,-înfrînt, ieşit-a grupul de-arcaşi prin oastea dúşmană semeaţă. 21-97 De Călăuz lipitu-mi-am tot trupul, la demoni tot mereu cu ochii ţintă, căci nu părea că i-ar opri vreun scrupul. 21-100 Ţineau harponu'-în labe ca pe-o flintă: "-Să-i sfredelim - urlau - oleacă spata!" "Înfinge-i-l - răcneau ceilalţi - să-l simtă!" 21-103 Dar cel ce cu Maestrul discutat-a le potoli scîrbavnica cerbice cu-o vorbă numai: "-Scărmănilă, gata!" 21-106 Şi-apoi spre noi: "-Nu vei putea, pe-aice, să ţii făgaşul coborîrii tale, căci puntea-a şasea fost-a să se strice; 21-109 iar de nu vrei să faci întoarsă cale, prin hruba asta luaţi-o, care suie pe-o brînă-îngustă,-apoi o ia la vale. 21-112 Ieri se-împliniră de cînd puntea nu e o mie două sute şaize'şase de ani din ziua cînd căzu cu vuiet. 21-115 Am să vă dau, prin rîpele stîncoase, cîţiva solzoşi de-ai mei, să vadă dacă nu-şi scot bostanul umbre păcătoase. 21-118 Să vină Strivăcilă, Aripoacă, şi tu - strigă - Cîineaţă, şi Porcitu, iar Bărbălosu-în frunte să vă treacă; 21-121 să meargă şi Lighionu, Vrăjbăritu, şi Balalaur şi cu Sfîşiemboală şi, spre-a fi zece, Roşcovoi Ţicnitu'! 21-124 Să-mi ocoliţi catranu'-n clocoteală şi fără greş aceştia doi să-ajungă la podu'-întreg pe bălţile de smoală." 21-127 "-Ce văd?", am spus, "au vrerea-ţi nu-i alungă? De-aşa însoţitori ai trebuinţă? Doar drumu'-îl ştii - putem răzbate-în strungă! 21-130 Să fim cu ei ar fi nesăbuinţă, cînd colţii le scrîşnesc - nu iei aminte? - şi ochii hrăpăreţi ne ameninţă!" 21-133 "-Goneşte-ţi - zise - spaimele din minte, nu către noi sunt îndîrjiţi ortacii, ci către cei din smoala cea fierbinte." 21-136 Atunci, cu limba între dinţi, toţi dracii, cătînd la şef, prin stînga luară malul, iar tartorul, spre-a-şi îmboldi ciracii, 21-139 din cur făcu trompetă, dînd semnalul. | ▪ Cîntul I ▪ Cîntul III ▪ Cîntul IV ▪ Cîntul V ▪ Cîntul VII ▪ Cîntul X ▪ Cîntul XIII ▪ Cîntul XIV ▪ Cîntul XV ▪ Cîntul XVII ▪ Cîntul XXI ▪ Cîntul XXII ▪ Cîntul XXV ▪ Cîntul XXVI ▪ Cîntul XXXIII |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu