sâmbătă, 29 martie 2008

INFERNUL 14 - George PRUTEANU

Dante Alighieri
INFERNUL
Traducere de George Pruteanu
Ediţie digitală bilingvă



CÎNTUL XIV


Strînsei atunci vlăstarele cu-un freamăt
la gîndul cald spre-a patriei ţărînă,

şi dusu-le-am sub trunchiul mut de geamăt.

14-4 Al doilea brîu şi-avea hotarul pînă
unde-am ajuns, vecin cu-al treilea-,în care

mai cruntă-i a dreptăţii sfinte mînă.

14-7 Păşeam pe urma umbrei tutelare
spre o aridă şi întinsă landă
pe-al cărei şes pînă şi scaiul moare.

14-10 De spini îi e pădurea-în jur ghirlandă,
cum roşul rîu pădurii ce-am lăsat-o;

şi ne-am oprit chiar pe a pustei bandă.

14-13 Nisip uscat şi sterp, cînd am călcat-o
văzui că e, cam de aceeaşi fire
precum deşertul străbătut de Cato.

14-16 Să-l îngrozeşti, cerească stăpînire,
pe cititorul rîndurilor mele
precît, pe mine,-aievea mea privire!

14-19 Noian de umbre goale, numai piele,
plîngeau în hohot lung de disperare,
sub chinuri nu aşijderea de grele.

14-22 Unii zăceau pe spate-în nemişcare;
chirciţi, apoi, o altă-adunătură,
iar alţii colindau fără-încetare.

14-25 Mai déşi erau cei în alergătură
şi mai puţini cei ghemuiţi grămadă,
dar la jelit, cu mult mai buni de gură.

14-28 Pe-acest deşert erau lăsaţi să cadă
fulgi mari de foc, domol ningînd dogoare,
cum cade-în munţi, cînd nu e vînt, zăpadă.

14-31 Doar Alexandru mai văzu, cel Mare,
cu oastea sa în Indii, aşa ploaie
turnînd din cer parcă bucăţi de soare,

14-34 de-a dat poruncă celor din convoaie
cu talpa lor să calce şi să stingă
scînteile cît nu creşteau văpaie;

14-37 aşa aici infernu-i pus să ningă
cu flacără ce-aprinde şi nisipul:
de sus durerea şi de jos s-o-încingă.

14-40 Şi veşnic şi zadarnic e tertipul
bietelor mîini, ce vîntură pîrjolul
ca să-şi ferească trupul, gîtul, chipul.

14-43 “-Tu, cel ne’nvins, ce nu cunoşti ocolul,”
am început, “înfrînt numai o dată
de demonii ce-au zăvorît subsolul,

14-46 a cui e umbra-aceea încruntată
ce stă-între flăcări strîmbă dar semeaţă,
sfidînd această ploaie-învăpăiată?”

14-49 Înţelegînd că am cerut povaţă
chiar despre el, strigă spre noi din jarul
ce-l cuprindea: “-Sunt, mort, ca şi în viaţă!

14-52 Spetească-şi Jupiter cît vrea fierarul
cu-al cărui fulger mi-a pus capăt mie
şi m-a trimis să locuiesc Tartarul,

14-55 spetească-şi-i, în neagra fierărie
sub Etna, toţi ciclopii săi, o droaie,
ţipînd ca şi la Flegra-în bătălie:

14-58 «Scăparea mea, Vulcane,-în mîna ta e!»
Mă săgeteze cît ar şti de vajnic –
şi tot nu va putea să mă-încovoaie!”

14-61 Atunci maestrul, îndeobşte paşnic,
zbucni cu vorba ca nicicînd tăioasă:
“-O, Capaneu, cu cît te lauzi mai straşnic,

14-64 cu-atît mai grea pedeapsă ţi se lasă
şi nici un chin mai rău nu te mănîncă
decît mînia ta neputincioasă!”

14-67 Apoi, găsindu-şi liniştea adîncă:
“-El, cu alţi şase, fost-au să dărîme
cetatea Tebei. Cum mai are încă

14-70 dispreţ pentru Cereştile Tărîme –
podoabă-în piept stă fúria sa ursuză
cum stă cîrligu-în trupul unei rîme.

14-73 Acum urmează-mă, dar vezi, pe spuză
să nu atingi vreodată cu piciorul,
ci încă mergi pe a pădurii buză.”

14-76 Şi-astfél, tăcuţi, ajuns-am la izvorul
unui pîrîu, atît de roş, că-în minte
şi-acum îl am, şi-în spate simt fïorul.

14-79 Cum curg din Bulicame înainte
doar ale tîrfelor din tîrg haznale,
aşa pica în pulberea fierbinte –

14-82 şi fundul său şi malurile sale
se împietriseră sub roşia undă:
şi-am înţeles că pe aici e cale.

14-85 “-Din tot ce e-în prăpastia imundă
de după poarta unde ţi-a fost teamă,
prin care poate-oricine să pătrundă,

14-88 tu n-ai văzut vreun lucru mai de seamă
decît acest pîrîu în care piere
văpaia picăturilor de flamă.”

14-91 Atît a spus, şi-apoi, lăsînd tăcere,
mai ispitit am fost: ca de-un tezaur
de bunătăţi, din care-ai vrea şi-ai cere.

14-94 “-În larg de mare sta uitat un plaur
pe nume Creta - spuse - şi-al său rege
domni, demult, un neam şi-un timp de aur.

14-97 Pe muntele său, Ida, pîn’să sece,
sclipeau izvoare prin poieni. Pustiul
se-întinde-acuma: muced, sterp şi rece.

14-100 Acolo-îşi legănase Rhea fiul
cu plînsu’-ascuns de vuiet coribantic
ca să nu-i fie tatăl său sicriul.

14-103 În munte este un bătrîn gigantic
cu spatele spre-Orient, ca o pedeapsă,
şi faţa înspre Roma, farul antic.

14-106 Aurul cel mai fin face-al său cap să
străluce, iar argintu’-încheagă pieptul,
apoi e din aramă pîn’la coapsă,

14-109 din fier, de-acolo-în jos, e înţeleptul,
numai piciorul drept e-argilă arsă,
iar el stă sprijinit mai mult pe dreptul.

14-112 Capul de aur, nu - dar trupul varsă
prin sparte răni şiroi de lacrimi care,
din peşteră, unite, se revarsă

14-115 şi-îşi fac prin stînci pînă-în Infern cărare,
şi Styx şi Acheron se cheamă-într-însul
şi Flegeton, şi-apoi, prin trecătoare

14-118 se scurge pînă-în centrul lumii plînsul,
unde-i Cocytul, cea mai joasă baltă:
fi’ndcă-ai să-l vezi, nu-ţi mai vorbesc de dînsul.”

14-121 “-Dacă de sus, din lumea ceealaltă,
- am întrebat - se iscă-această undă,
atunci de ce abia aici tresaltă?”

14-124 El mi-a răspuns: “-Tu ştii că e rotundă
prăpastïa, şi-oricît ai mers la vale
pe drumul ce spre stînga tot se-afundă,

14-127 mai sunt încă oribile spirale
şi ciudăţenii, însă pe-îndelete-i
închiderea nedumeririi tale.”

14-130 “-Dar unde-i Flegetonul şi-apa Lethei?
Despre a doua tu păstrezi tăcere,
iar primul spui că-s lacrimile Cretei…”

14-133 “-Prin tot ce-întrebi, zîmbi, îmi faci plăcere,
dar apa-aceea roşï
e şi-încinsă
putea o desluşire să-ţi ofere…

14-136 Lethe-ai s-o vezi, ea nu e-în rîpi descinsă,
ci-acolo unde sufletele-îşi spală
obrazul cînd spăşita vină-i stinsă.”

14-139 Apoi a spus: “-Nu-i timp de şovăială.
Mergi după mine pe îngusta dungă
a malului, ca pe o pardoseală:

14-142 deasupra ei scîntei nu pot să-ajungă.”


Cîntul I

Cîntul III

Cîntul IV

Cîntul V

Cîntul VII

Cîntul X

Cîntul XIII

Cîntul XIV

Cîntul XV

Cîntul XVII

Cîntul XXI

Cîntul XXII

Cîntul XXV

Cîntul XXVI


Cîntul XXXIII


BUN VENIT! SOYEZ LES BIENVENUS! WELCOME!

Am vrut să fac din acest sait (eng. site) un spaţiu spiritual pentru cei care se simt bine
între cărţi şi compiuter (eng.: icomputeri). Se află aici ceva din preocupările, din pasiunile, din hobby
°
-urile şi slăbiciunile mele intelectuale. Dacă vă interesează literatura în general şi critica literară în special, arta traducerii, pictura "metafizică", muzica simfonică şi de operă (MOSTRĂ!), problemele limbii române şi omenescul din murdăria politicii – atunci alegeţi una din cele trei variante de mai jos ca să intraţi (preferabil, bej; gri = nu e la zi).
.
(Conţinutul saitului este acelaşi în oricare variantă. Diferă doar "copertele" secţiunilor şi unele "intermezzo"*-uri).

Variantă
"text:"

CLIC AICI ! Varianta "text" a saitului (L).

Varianta
recomandată:

CLIC AICI ! Varianta recomandată a saitului (R).

Totul
într-o
pagină:
CLIC AICI !
Varianta "totul de pe o pagină" (T).

Acest sait este şi va fi continuu "în construcţie".

Originea cuvintelor (2) (avi, 800 kb; 1'01")

Un gînd pe zi:
Minciuna e departe - şi adevărul nici nu şi-a tras papucii.
(Zicere)
Pentru gîndurile mai vechi, clicaţi AICI .

Mai implacabile decît Legea Junglei.




© George Pruteanu

Niciun comentariu: