sâmbătă, 29 martie 2008

INFERNUL 5 - George PRUTEANU

"Amor condusse noi ad una morte..."
("Iubirea ne-a condus spre-aceeaşi moarte..."

(C. V, v.106)

Dante Alighieri
INFERNUL
Traducere de George Pruteanu
Ediţie digitală bilingvă



CÎNTUL V


Din primul cerc, lăsatu-ne-am în vale,
pe coasta unei mái strîmte zănoage,
cu mai mult vaier şi mai cruntă jale.

4 Cu-un rînjet crud în rîpă Minos rage
judeţ vinovăţiilor intrate,

verdicte dînd după cum coada-i trage;

7 iar cînd un duh din cele blestemate
nainte-i stă, tot sufletu'-îşi desface
şi-acel cunoscător întru păcate

10 un loc din iad alege, şi-apoi face
din coadă-atîtea vrejuri, care spun că
într-acea bolgie-îi este dat a zace.


13 În faţa lui stau pururi la poruncă
cohorta celor ce-au trăit în viciu:
vorbesc, aud, şi-apoi în hău i-aruncă.

16 "-Ei, tu, ce calci lăcaşul de supliciu,"
răsti Minós cu-un ochi căscat la mine,
întrerupînd cumplitul său oficiu,

19 "tu, unde eşti şi cui te-încrezi, vezi bine!
E largă poarta, însă-înşelătoare!"
Dar ghidu'-i spuse: "-Urli-în van, haíne!

22 Nu stăvili sortita sa cărare:
aşa e vrerea unde stă-în putinţă
tot ce se vrea, şi lasă-orice-întrebare!"

25 Ci jeluiri, atunci, de suferinţă,
şi plînsete-auzii, fără hodină,
lovind în tulburata mea fiinţă.

28 Era o lume mută de lumină,
vuind ca valul mării-în vijelie,
cînd vînturi învrăjbite o dezbină.

31 Drăcescul vifor, ce nu stă-în vecie,
înşfacă duhuri fără osebire
şi-învolburat le-aruncă-în silnicie.

34 Cînd le prăvale cruda-învîrtejire,
poartă boceli şi urlete crivăţul
şi blésteme spre sfînta stăpînire.

37 În zbucium, înţeles-am, e dezvăţul
acelor ce iubiră desfrînarea
şi mintea le-o înstăpîni dezmăţul.

40 Ca nişte paseri care-întunec zarea,
mînate-în stol, cînd bîntuie năprazna,
aşa, pe-aceste spirite, vîltoarea,

43 în sus şi-în jos, încolo,-încoace, razna
le zbate şi speranţă n-au c'-odată
le-o fi nu stinsă, ci mai blîndă cazna.

46 Şi cum plutesc cocorii-în lungă ceată,
umplînd văzduhul cu-a lor litaníe,
aşa văzui venind, îndurerată,

49 cohorta-acelor umbre în urgie;
şi-am întrebat: "-Maestre, cine-s oare
cei hăituiţi în ceaţa plumburie?"

52 "-Întîia din cortegiul despre care
ai vrea să afli şi mai multe",-îmi zise,
"pe multe graiuri fost-a domnitoare.

55 Dezmăţu'-atît de-adînc o-împătimise
că din nelegiuiri făcuse lege
pentru-a nu fi şi ale ei proscrise:

58 Semiramida e, şi-în cărţi se-alege
că i-a urmat lui Nin şi i-a fost soaţa,
stăpînă ţării-unde sultanu-i rege.

61 Din dragoste, cealaltă şi-a luat viaţa,

cenuşii lui Sicheu necredincioasă.
E Cleopatra,-apoi, curvăsăreaţa,

64 mai e Elena, prícină frumoasă
năpastelor, şi-Ahil, bărbată fire,
cuprins, în urmă,-într-a iubirii plasă,

67 París apoi, Tristan..." şi alţii, şire
de umbre-îmi arătă şi nume-apuse,
ce viaţa şi-au pierdut-o din iubire.

70 Cînd bunul dascăl toate astea-îmi spuse
de doamne şi bărbaţi din alte ere,
mila m-a prins şi-aproape mă răpuse.

73 Şi-am zis: "-Poete, mult mi-ar fi plăcere
să le vorbesc acelor doi, pe care
îi poartă vînt uşori ca o părere."

76 El mi-a răspuns: "-Sunt încă-în depărtare
pe dragostea ce-i mînă tu-i conjură
şi înspre noi îndată au să zboare."

79 Chemare-am slobozit atunci din gură,
cînd vîntul i-a adus: "-Voi, duhuri stinse,
veniţi, vorbiţi, dacă Cel Drept se-îndură!"

82 Ca doi hulubi cu áripile-întinse
spre dulce cuib gingáş plutind deodată,
se-apropiau, de-acelaşi suflu-împinse:

85 ieşind dintr-a Didonei sumbră ceată,
zburau spre noi, prin aerul ce plînge,
atraşi de ruga mea înflăcărată.

88 "-Eşti suflet bun, din cele ce le frînge
durerea, dacă vii în neagra ceaţă
la noi, ce lumea-am înroşit-o-în sînge;

91 de ne-ar privi altcum cereasca faţă,
noi ne-am ruga smerit pentru-a ta pace,
căci chinul nostru inima ţi-o-îngheaţă.

94 Dacă acum, să ne asculţi ţi-ar place,
ori să vorbeşti, vom face cum ţi-e gîndul
atîta timp cît vîntul, iată, tace.

97 O coastă-a mării, acela e pămîntul
ce m-a născut; acolo Po coboară
şi rămurit îşi varsă-în val avîntul.

100 Iubirea-în inimi tandre jar pogoară,
şi-o luă şi celui drag în stăpînire,
dar cum ne-am fost răpiţi, şi azi mă-înfioară.

103 Iubirea naşte-în cel iubit iubire:
de chipul lui am fost robită foarte,
şi-acum, la fel, îmi bîntuie-în simţire.

106 Iubirea ne-a condus spre-aceeaşi moarte:
făptaşul în adînc de iad să piară!"
Atît au spus, şi n-au spus mai departe.

109 Cum desluşeam povestea lor amară,
privirea mi s-a frînt. Ca să mă-adune,
poetul spuse: "-Gîndul unde-ţi zboară?"

112 Cînd i-am răspuns, am fost grăit: "-Oh,
spune, ce gînduri dulci, ce aprigă tandreţe
i-au dus pe-aceştia-în crîncena genune?"

115 Întors din nou spre-acele albe feţe:
"-Francesca,-am zis, calvarul tău, în mine
izvor de lacrimi e, şi de tristeţe.

118 Dar spune,-în vremea dulcilor suspine,
cînd ce era, nu se vădea să fie,
iubirea - cum o ai simţit că vine?"

121 "-Cînd eşti căzut, durere nu-i mai vie
decît să-ţi aminteşti de fericire",
răspunse ea, "şi-al tău maestru-o ştie.

124 Şi dacă de a dragostei ivire
vrei să auzi, voi stinge-a' tale jînduri,
dar plînsul mi se va-împleti-în vorbire.

127 Pe cînd tihniţi citeam, ca-în alte rînduri,
de Lancelot şi fiorul ce-l cuprinse,
singuri eram şi fără alte gînduri.

130 Cititu'-ades obrajii ni-i aprinse
şi ochii se-întîlniră-în căutare:
dar un pasaj anume ne învinse.

133 Citind despre rîvnita sărutare
ce-amanţii peste-un zîmbet şi-o dădură,
el, ce pe veci cu mine o soartă are,

136 de freamăt plin, mă sărută pe gură.
Fu, cartea, Galeott, şi cel ce-o scrise.
Din ziua-aceea, n-a mai fost lectură."

139 În timp ce-o umbră-aceste lucruri zise,
plîngea cealaltă-atît, încît, de jale,
eu, ca-într-un somn de moarte fără vise,

142 căzui cum cade mort un corp în cale.

Cîntul I

Cîntul III

Cîntul IV

Cîntul V

Cîntul VII

Cîntul X

Cîntul XIII

Cîntul XIV

Cîntul XV

Cîntul XVII

Cîntul XXI

Cîntul XXII

Cîntul XXV


BUN VENIT! SOYEZ LES BIENVENUS! WELCOME!

Am vrut să fac din acest sait (eng. site) un spaţiu spiritual pentru cei care se simt bine
între cărţi şi compiuter (eng.: icomputeri). Se află aici ceva din preocupările, din pasiunile, din hobby
°
-urile şi slăbiciunile mele intelectuale. Dacă vă interesează literatura în general şi critica literară în special, arta traducerii, pictura "metafizică", muzica simfonică şi de operă (MOSTRĂ!), problemele limbii române şi omenescul din murdăria politicii – atunci alegeţi una din cele trei variante de mai jos ca să intraţi (preferabil, bej; gri = nu e la zi).
.
(Conţinutul saitului este acelaşi în oricare variantă. Diferă doar "copertele" secţiunilor şi unele "intermezzo"*-uri).

Variantă
"text:"

CLIC AICI ! Varianta "text" a saitului (L).

Varianta
recomandată:

CLIC AICI ! Varianta recomandată a saitului (R).

Totul
într-o
pagină:
CLIC AICI !
Varianta "totul de pe o pagină" (T).

Acest sait este şi va fi continuu "în construcţie".

Originea cuvintelor (2) (avi, 800 kb; 1'01")

Un gînd pe zi:
Minciuna e departe - şi adevărul nici nu şi-a tras papucii.
(Zicere)
Pentru gîndurile mai vechi, clicaţi AICI .

Mai implacabile decît Legea Junglei.




© George Pruteanu

www.pruteanu.ro





Niciun comentariu: