Salvador Dali:Ilustraţii la DIVINA COMEDIE a lui Dante Alighieri
III Poarta Infernului. Şovăielnicii. Caron. Trec Acheronul.
▪ Cîntul V
▪ Cîntul VII
▪ Cîntul X
▪ Cîntul XIII
▪ Cîntul XIV
▪ Cîntul XV
▪ Cîntul XVII
▪ Cîntul XXI
▪ Cîntul XXII
▪ Cîntul XXV
▪ Cîntul XXVI
▪ Cîntul XXXIII
INFERNUL - CÂNTUL III
"Prin mine-ajungi la ţara de tortură,
prin mine, la eterna tînguire,
prin mine-ajungi la cei ce se pierdură
3-4 Întru dreptate El mi-a dat zidire;
Puterea sfîntă mă dură,-în alianţă
cu înaltul Cuget, cea dintîi Iubire.
3-7 N-a fost creată-în urma mea substanţă "
eternă-s ca şi cele-etern create.
Voi ce intraţi, lăsaţi orice speranţă!" 
3-10 Aceste vorbe-atît de-întunecate
înscrise mi s-au arătat pe-o poartă. 
"-Maestre,-am spus, de nepătruns mi-s
toate.
3-13 Dar el, ca om ce ignoranţa iartă:
"-Orice gînd rău se cade-aici să piară
şi orice teamă-aici să-ţi fie moartă.
3-16 Suntem ajunşi într-a durerii ţară
cu chinuite suflete apuse
ce şi-au pierdut a minţii lor comoară."
3-19 Apoi, el mîna sa pe-a mea şi-o puse,
cu-un zîmbet blînd mi-aduse vlagă-în vine
şi-în căile de taină mă conduse.
3-22 Aici jelanii, vaier şi suspine
cutremurau văzduhul gol de stele
de-îmi umeziră-a ochilor lumine.
3-25 Ciudate graiuri, hîde bîlbîiele,
geamăt de chin şi răcnete de ură
şi braţe ce se zbat vuind şi ele
3-28 într-un vacarm sălbatec se-învolbúră
în veşnic întinatele văzduhuri
ca pulberea cînd un vîrtej o fură.
3-31 Eu, îngrozit de jalnicele uhuri,
am întrebat: "-Dar ce e ce se-aude"
Cine-s aceste greu căznite duhuri?"
3-34 Şi mi-a răspuns: "-Pedepse-atît de crude
li-s date-unor făpturi de corcitură
ce-în viaţă n-au fost nici Cristoşi, nici Iude.
3-37 Cu-acele şlehte-s amestecătură
de îngeri ce cu Domnul nici frăţie
nici ură n-au vrut " doar pe ei se vrură.
3-40 Nu-îşi spurcă Ceru"-a sa luminăţie
cu ei, dar nici Infernul nu-i primeşte
spre-a nu stîrni damnaţilor mîndrie."
3-43 "-Maestre, spune-mi, ce-i năpăstuieşte
de plîng astfél în tînguiri deşarte?"
"-Pe scurt îţi spun şi-ai să-înţelegi, fireşte.
3-46 Aceştia nu mai au speranţă-în moarte
şi-în oarba viermuire,-atît de joasă,
invidiază orice alte soarte.
3-49 Nimic n-a fost din fapta lor să iasă.
Nici Mila, nici Dreptatea n-au să-i vadă.
Destule-am spus de ei. Ci treci şi-i lasă!"
3-52 Văzui atunci un steag ca de paradă
ce-aşa sorit se tot rotea-în vîrtegiu
de parcă n-ar fi vrut în veci să şadă;
3-55 şi-în urma sa, un nesfîrşit cortegiu,
cîţi nu-îmi închipuiam că moartea poate
înstăpîni în sumbru-i privilegiu.
3-58 Recunoscui cîţiva-într-aceste gloate,
cum şi pe-acel " nedemn de alte căi "
ce crunt refuz făcu din laşitate.
3-61 Şi-am înţeles că-aici sunt acei răi
din haita ce la fel stîrneşte greaţă
şi Celui Sfînt şi dúşmanilor Săi.
3-64 Lepădături, nici vii nu-avură viaţă,
li-e pielea-împunsă-aici cu mii de ace
de viespi şi bărzăuni, pe trup şi faţă,
3-67 ce le brăzdează-obrazele, rapace,
şi sîngele cu lacrimi laolaltă
e supt de viermii infernalei cloace.
3-70 Scrutînd din nou, mulţime văd, o altă,
pe malul unei largi bulboane negre,
şi-am spus: "-Maestre, dintr-a ta înaltă
3-73 ştiinţă, spune-mi cine-s şi ce febre
îi fac să se-îmbulzească-atît spre-a trece,
cum, parcă, văd prin zarea de tenebre?"
3-76 El mi-a răspuns: "-Vei şti şi înţelege
cînd pe-ale Acheronului pietroase
şi triste ţărmuri noi ne vom petrece."
3-79 Plecai privirea, ce se ruşinase,
şi gura mea, temînd să nu-l încrunte,
pînă la rîu o vorbă nu mai scoase.
3-82 Şi iată, vine-atunci spre noi, cu-o luntre,
strigînd: "-Vai vouă, date-vi-s flageluri!",
un crunt bătrîn cu pletele cărunte.
3-85 "Să nu speraţi a mai privi la ceruri,
voi, care treceţi dincolo cu mine,
în bezna fără veac, în foc şi-în geruri.
3-88 Şi tu, care mai ai vieaţă-în vine,
ce cauţi între sufletele moarte?"
Dar cum nu izbutea să mă dezbine,
3-91 mai spuse: "-Pe alt val, pe altă parte
va să-ţi găseşti liman de traversare
şi-o barcă mai uşoară să te poarte!"
3-94 Virgiliu însă: "-Caron, strigi prea tare!
Aşa e vrerea unde stă-în putere
tot ce se vrea - şi lasă-orice-întrebare!"
3-97 Închise-atuncea fălcile-în tăcere
bărbosul corăbier al gîrlei hîde,
zvîrlind din ochi o roşie scînteiere.
3-100 Dar duhurile-acelea, frînte, nude,
se-învineţeau şi clănţăneau toţi dinţii
doar la auzul răcnetelor crude.
3-103 Îşi blestemau şi zeii şi părinţii
şi neamul omenesc şi loc şi oră
cînd s-au născut, şi-obîrşia seminţii.
3-106 Şi se strîngeau, ca-într-o avană horă,
gemînd, pe malul smîrcului, sălbatec
cu-acei ce, vii, pe Domnul îl ignoră.
3-109 Demónul Cáron, ochiul de jăratec,
le face semn în barcă să pătrunză,
izbind cu vîsla-în cel ce-i prea molatec.
3-112 Cum cade toamna frunză după frunză
şi încă una, iar, şi încă, pîn"să
se dea cu toate ţărnii să le-ascunză,
3-115 aşa şi reaua lui Adam sămînţă:
pe rînd se-azvîrl şi-în luntre toţi se bagă,
cum pasărea momită cu-o grăunţă.
3-118 Şi se tot duc în vad pe unda neagră
şi cît nici unul încă nu coboară,
pe mal s-a strîns o altă gloată-întreagă.
Gustave Doré: gravură (1861; Infernul, cîntul III)
3-121 Maestru-îmi spuse: "-Cel ce-a fost să moară
străin de bunăvoia dumnezee,
aici îşi află cea din urmă ţară,
3-124 şi-aşa e de grăbit - bărbat, femeie -
de ghesul ce Dreptatea-într-înşii-îl pune,
că ce temeau ajung acum să vreie.
3-127 Pe-aici nu trec vreodată duhuri bune;
poţi, dar, ghici, în spusa mîniată
a lui Carón, ce fost-a să-i căşune."
3-130 Cînd a sfîrşit, cîmpia-înnegurată
cumplit s-a zguduit, că şi-astăzi mi se
zbîrceşte carnea şi-în sudori mi-e toată.
3-133 Pe ţărmul plîns un volbur se stîrnise
şi-o flamă purpurie ţîşni groaznic:
orice simţire-în mine amuţise
3-136 şi am căzut ca într-un somn năpraznic.
INFERNO - CANTO III
"Per me si va ne la citta dolente,
per me si va ne l'etterno dolore,
per me si va tra la perduta gente.
(Vezi textul în limba italiană: INFERNUL 3 - DANTE Alighieri)
La terra lagrimosa diede vento,
che baleno una luce vermiglia
la qual mi vinse ciascun sentimento;
e caddi come l'uom cui sonno piglia.
Dante ALIGHIERI
CÎNTUL III
Informaţii, explicaţii, comentarii
1-9 Versurile 1-9 sunt inscripţia de pe Poarta Infernului, concepute ca şi cum poarta ar vorbi.
18 Au pierdut speranţa în Dumnezeire, adică într-un sens superior al suferinţei.
35-36 E vorba de oportunişti şi de laşi, de indivizi fără curajul unei atitudini nete, care, în onctuoasa lor existenţă, n-au făcut nici un bine şi nici un rău. V. şi mai jos.
38 Ce care, în apocrifa٭ "revoltă a îngerilor" au încercat să fie neutri, nici cu Dumnezeu, nici cu Satan.
43 Îi refuză, firesc, Paradisul, din cauza ticăloşiei lor, dar îi refuză şi Infernul, pentru a nu da prilej damnaţilor de a fi mîndri că au reprezentat totuşi ceva în comparaţie cu aceste nulităţi.
50 Pentru ei nu există îndurare, dar nici onoarea unei ispăşiri.
51 "Guarda e passa!" (Priveşte şi treci mai departe!) Aceste trei cuvinte au devenit dicton popular, pentru lucrurile care nu merită atenţie.
60 Aluzia îl poate privi pe papa Celestin al V-lea, care a demisionat în faţa dificultăţilor de guvernare a unei biserici corupte, sau, mai plauzibil, pe Pilat din Pont, simbol al vanei tentative de a nu te implica.
61-64 V. comentariul de la 35-36.
88 "Şi tu, care...": Dante.
91-93 Pentru că spiritul lui Dante va ajunge în Purgatoriu, fiind trecut peste Tibru într-o luntre condusă de un înger.
95-96 Formulă-parolă, cu care Virgiliu înlătură împotrivirile din iniţiaticul itinerariu. (O va folosi, de ex., şi faţă de Minos, în Cîntul V, vv. 23,24.
130-136 Prin acest artificiu, Dante rezolvă trecerea Acheronului.
Comentarii de George PRUTEANU
(Gustave Doré: gravuri (1861; Infernul, cîntul I)
(Text - traducere şi comentarii - şi imagini preluate de la pagina 
Cîntul III
"Ed ecco verso noi venir per nave / un vecchio, bianco per antico pelo, / gridando: -Guai a voi, anime prave!" ("Şi iată, vine-atunci spre noi, cu-o luntre, / strigînd: -Vai vouă, date-vi-s flageluri!, / un crunt bătrîn cu pletele cărunte ...") (C. III, vv. 82-83) Dante Alighieri INFERNUL Traducere de George Pruteanu Ediţie digitală bilingvă - clic pe imagine - de pe saitul http://www.pruteanu.ro - clic pe "Varianta text"- |
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu