DANTE ALIGHIERI
DIVINA COMEDIE
INFERNUL
Traducere în versuri de:
ION A. ŢUNDREA
Prefaţă de:
N. IORGA
Vol. I
EDITURA MEDICALĂ.
Bucureşti, 1999
De fapt Divina Comedie rămîne închisă în zale de toscană medievală a misticului profet, judecător al lumii dincolo de marginile ei.
Dar limba noastră nu e cea mai nepotrivită pentru a-l reda, deşi nu are la îndemînă, în blîndeţea ei, asprele silabe, tăiate ca în stînca tare, ale originalului.
Pe rînd, un şir dintre ai noştri au încercat lupta.
D-l Ţundrea e cel din urmă, numai ca timp.
Îl ajută şi caracterul însuşi al graiului său de acasă, căci pare a fi un ardelean. Dar toate mijloacele limbii literare îi stau la îndemînă.
Truda lui îndelungată n-a fost, astfel, în zădar.
IN MEMORIAM
Urmează şcoala primară în satul natal între 1896-1900. Fiind un copil înzestrat, părinţii l-au ajutat, cu mari sacrificii, să continue studiile Liceului „Traian” din Turnu Severin, care se bucura de un mare prestigiu. În perioada studiilor liceale, Ion A. Ţundrea îşi descoperă vocaţia artistică cîntînd la flaut şi dirijînd fanfara liceului, precum şi înclinaţia către „umanitare”. Absolvind ca şef de promoţie liceul, este recompensat în anul 1908 cu o excursie în Italia, excursie care va fi decisivă pentru preocupările sale ulterioare.
Va studioa medicina (1908-1914) la Bucureşti, funcţionînd apoi ca medic internist.În 1921 se căsătoreşte cu Maria Niculescu, fiica lui Andrei Niculescu, comerciant. Atmosfera de familie în care şi-a crescut copiii emana sobrietate, căldură sufletească, deschidere pentru cultură.
Dragostea pentru limba şi cultura italiană l-a îndemnat să se consacre vreme de peste un sfert de secol tălmăcirii Divinei Comedii. Terminată integral în 1940, prima parte „Infernul”, a fost publicată la Editura „Ramuri” din Craiova (1945), bucurîndu-se de aprecierea şi prefaţa lui Nicolae Iorga. Moartea prematură, în urma contractării unui T.B.C., în timp ce era concentrat ca medic militar la Medgidia, la 23 martie 1945 la Bucureşti, a făcut ca celelalte două părţi, „Purgatoriul” şi „Paradisul”, să rămînă pînă astăzi în manuscris, cu toate că, la propunerea italienistului Alexandru Balaci, Editura pentru Literatură a încheiat (înainte de 1969) un contract de editare, care nu a putut şi însă onorat. Printre cei care au apreciat versiunea Ţundrea, una dintre cele cinci traduceri complete ale Divinei Comedii în româneşte (Coşbuc, Marcu, Eta Boeriu, Ciffarelli - s-a omis traducerea în proză a Mariei Chiţu, deşi nepublicat "Paradisul", aproape complet – nota mea, SB ) au mai numărat pe George Lăzărescu, Mihai Şora, Romulus Vulpescu, Mihai Gafiţa, Nicolae Iliescu, profesor de romanistică la Harvard University (pentru care „traducerea lui Ion A. Ţundrea fascinează prin bogăţia limbii române şi prospeşimea ei, precum şi prin capacitatea de întrebuinţare a posibilităţilor de exprimare poetică”) şi Marian Papahagi, care a intenţionat s-o editeze integral la Editura Dacia din Cluj-Napoca.
La aproape şase decenii de la încheierea acestei versiuni integrale a „Operei danteşti”, ne îndeplinim astăzi o îndatorire de suflet şi de conştiinţă, aducînd la lumina tiparului lucrarea de o viaţă a părintelui nostru.
Anca SALOMON
Silviu ŢUNDREA
Mihai ŢUNDREA
Abia acum îmi dau seama de uriaşa muncă depusă, de greutăţile nebănuite pe care mi le-a ridicat în cale această mare întreprindere şi de marea responsabilitate pe care mi-am asumat-o în faţa cititorilor de literatură mare, pe care îi rog să fie îngăduitori cu traducerea mea.
Celor cărora nu le va plăcea traducerea mea le repet cuvintele marelui Creangă: „Atît m-am priceput, atît am făcut; cui nu-i place să ia pana şi să facă ceva mai bun şi mai frumos ca mine”.
Din parte-mi am făcuit atît cît m-au ajutat puterile.
Dr. ION A. ŢUNDREA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu