INFERNUL 4 - George PRUTEANU

Salvador Dali:

Ilustraţii la DIVINA COMEDIE a lui Dante Alighieri

IV Limbul. Dante şi poeţii Antichităţii. Înţelepţii.

▪ Cîntul I

▪ Cîntul III

▪ Cîntul IV

▪ Cîntul V

▪ Cîntul VII

▪ Cîntul X

▪ Cîntul XIII

▪ Cîntul XIV

▪ Cîntul XV

▪ Cîntul XVII

▪ Cîntul XXI

▪ Cîntul XXII

▪ Cîntul XXV

▪ Cîntul XXVI

▪ Cîntul XXXIII

INFERNUL - CÎNTUL IV

  M-a smuls din somn o grea bubuitură 
tunînd în ţeastă, şi-ástfel în picioare
sării, cum cel trezit de-o zmucitură.

4-4 Rotind în jur priviri cercetătoare,
cu ochi tihnit, scrutai cu luare-aminte
ca să-înţeleg pe ce tărîm sunt oare.

4-7 Pe-un mal eram, al văii dinainte,
ce într-al său abis de jale-adună
un vuiet nesfîrşit de plîns fierbinte.

4-10 Era o sumbră, tulbure genună
şi cît de-afund cătai în ea anume,
privirea nu putu nimic să-mi spună.

4-13 "-Vom coborî acum în oarba lume",
a început poetul, stins la faţă,
?întîiul eu, al doilea tu, pe urme.?

4-16 Dar eu, văzîndu-l pal şi fără viaţă:
?-Să merg? Dar cum?! cînd tu eşti alb ca varul,
tu, leac temerii mele şi povaţă??

4-19 "-Restriştea,?" îmi răspunse el""calvarul
celor de jos tăria mi-o învinge, 
dar ce crezi teamă, mi-este doar amarul.

4-22 Să mergem dar, căci drumul lung ne-mpinge!?
Astfél porni şi eu intrai cu dînsul
în primul cerc ce-abisul îl încinge.

4-25 După cum mi-a fost dat să-aud într-însul,
în veşnic fremătîndul hău, suspine
răzbat mai mult decît răzbate plînsul.

4-28 Din caznă fără chin părea că vine
geamătul lung iscat din multa gloată
de prunci, femei şi de bărbaţi ca mine.

4-31 Maestrul spuse:"-Mintea ta nu cată
a cui e-această mută suferinţă?
Ci află, dar, încă de-aici, de-îndată:

4-34 păcate n-au, dar buna lor silinţă
nu iartă tot - botezul nu-l avură:
poarta credinţei care-îţi e credinţă.

4-37 Pînă-a veni Cristos ei se pierdură
şi Celui Sfînt nu-i dară ascultare. 
De-o seamă sunt cu ei şi-îndur ce-îndură.

4-40 Aceste prícini, nici un rău mai mare,
ne-au osîndit să nu ne ştim sorocul,
fără nădejdi pierduţi în aşteptare." 

Gustave Doré:gravură (1861; Infernul, cîntul IV)



"...Fără nădejdi, pierduţi în aşteptare..." (v. 42)

4-43 Cînd pricepui, mă arse-în piept, ca focul,
că unor oameni demni de mare fală
în cumpănă de veci în Limb li-e locul.

4-46 "-Spune-mi stăpîne, minte magistrală",
am început, vrînd să pătrund mai bine
credinţa care-învinge-orice greşeală,

4-49 "ieşi vreun duh, prin Altul sau prin sine,
spre-a se-înălţa la mîntuirea bună?"
Răspuns-a, dibuind ce gînd e-în mine:

4-52 "-Eu nu eram de mult în văgăună,
cînd un Atotputernic fu să intre, 
al biruinţei semn avînd cunună.

4-55 Umbra o scoase,-a primului părinte, 
a fiului său Abel şi-a lui Noe,
pe Moise, făcătorul legii sfinte,

4-58 de David şi Avram avu nevoie,
pe Iacob îl luă, cu fii şi tată,
şi-a sa Rachel, peţită anevoie,

4-61 şi izbăvi astfél bătrîna ceată...
Dar pînă-atunci, nici umbră de fiinţă,
şi nici în urmă-i, n-a mai fost salvată."

4-64 Vorbind, nu starăm din hălăduinţă,
ci am tot mers şi-am străbătut desişul
- desiş de duhuri, tristă prisosinţă -.

4-67 Cînd nu păşeam de mult pe povîrnişul
de după culme, am zărit o flamă
ce nopţii-i străpungea rotund hăţişul.

4-70 În depărtata, încă, panoramă,
am şi putut să desluşesc, în parte,
că-aveau sălaş acolo minţi de seamă.

4-73 "-Tu, torţă în cunoaştere şi-în arte,
cine sunt ei şi ce-au făcut în lume
încît de ceilalţi starea lor e-aparte?"

4-76 El mi-a răspuns:"-Înaltul lor renume
ce le răsună-în viaţa ta, de-afară,
le-a-înduplecat din cer o soartă-anume."

4-79 Se auzi atunci o voce clară:
"-Slăviţi poetu'-între poeţi întîiul! 
Umbra-i plecată printre noi pogoară!"

4-82 Cînd spusa îşi atinse căpătîiul
văzui cum patru umbre vin, şi toate
nici jalea n-o vădeau, dar nici mîngîiul. 

4-85 Maestru'-îmi spuse-atunci cu gravitate:
"-Cu spada-în mînă, drept ca un titan,
ce-i ca un princip celor trei din spate,

4-88 este Homér, poetul suveran;
satiricul Horaţiu îl urmează,
Ovidiu-al treilea, ultimul, Lucan.

4-91 Iar glasul ce-mi aduse-atîta vază
putea s-o dea oricăruia, egală:
îmi face cinste tot ce-i onorează."

4-94 Văzui deci la un loc frumoasa şcoală
a prinţului cîntărilor supreme,
ce-asupra tuturor, ca şoimul, zboară. 

4-97 Ţinură-într-înşii sfat puţină vreme
ei toţi şi ghidul meu, apoi veniră,
el cu-un surîs, menit parcă să cheme,

4-100 şi mai presus de toate mă cinstiră
primindu-mă în rîndul lor pe mine,
al şaselea-într-aşa sublimă şiră. 

4-103 Şi-apoi, în drumu'-acelei dulci lumine,
vorbirăm ce-i mai bine-a tace-afară,
cum jos, acolo,-a le vorbi fu bine.

4-106 În pragu'-unui castel sosirăm dară,
de şapte ori încins cu zidărie,
pe care,-în pază,-un rîu îl înconjoară.

4-109 Pe-acesta l-am trecut cum treci pe glie;
prin şapte porţi, cu-ai mei poeţi de slavă,
ajunserăm pe-o pajişte verzie.

4-112 Celor de-aici, privirea blîndă, gravă,
le da pe chip un nimb de-autoritate,
şi rar grăiau, cu vocea lor suavă.

4-115 Ne-am tras atunci cumva mai laoparte,
pe-un dîmb deschis, ce-în raze vii se scaldă,
ca úmbrele să le vedem pe toate.

4-118 De-acolo,-în lunca verde de smaraldă,
mi se-arătară duhuri magnanime,
că inima-i şi azi de freamăt caldă.

4-121 Pe-Electra o văzui, cu-a ei mulţime,
în care Hector sta şi cu Enea,
Cezar, soldat, cu ochi de şoim ca nime',

4-124 erau Camilla şi Pantasilea
şi regele Latin, în altă parte,
lîngă Lavinia, fi'ca sa aceea,

4-127 Brutus, ce pe Tarquin l-a dat deoparte,
Lucreţia, Iulia, Marcia şi Cornelia
şi, singuratec, Saladin, aparte.

4-130 Şi l-am văzut, în grupurile-acelea
pe-al tuturor maestru de gîndire 
avînd în jur, de filosofi, familia:

4-133 toţi îl admiră şi-i aduc cinstire:
îi văd aici pe Platon şi Socrate,
ce mai în preajmă-i stau, cu osebire,

4-136 Demócrit, cel cu lumea pe-întîmplate,
Anaxagóra, Diogene, Tales,
Empédocle, Zenón şi Hipocrate,

4-139 Dioscorid, cu-acele plante-a' sale,
Heráclit, Liviu, Cicero, Orfeu
şi Séneca, izvor de legi morale,

4-142 Eúclid geometrul, Ptolomeu,
Galieno, Avicenna şi-acea minte
arabă, tălmăcind pe corifeu. 

4-145 Nu pot să îi aduc pe toţi aminte,
de lunga temă mîna mi-e grăbită
că multe fapte nu-încap în cuvinte.

4-148 În două, deci, pleiada fu-împărţită:
pe-alt drum vru înţeleptul a mă duce
din loc tihnit, în zarea răscolită,

4-151 acolo unde bezna doar străluce.

Traducere de George PRUTEANU

 INFERNO - CANTO IV                     

               
 Ruppemi l'alto sonno ne la testa
un greve truono, si ch'io mi riscossi
come persona ch'e per forza desta;

(Vezi textul în limba italiană: INFERNUL IV - DANTE Alighieri)

La sesta compagnia in due si scema:
per altra via mi mena il savio duca,
fuor de la queta, ne l'aura che trema.
 
E vegno in parte ove non e che luca.

Dante ALIGHIERI
kk

CÎNTUL IV
Informaţii, explicaţii, comentarii

1 Ajuns la ţărmul Acheronului, Dante îşi pierde cunoştinţa din cauza unui trăsnet teribil şi se trezeşte pe malul celălalt. Comentatorii maliţioşi au văzut în această instantanee traversare o rezolvare "epică" facilă. Pasajul e dintre cele foarte controversate. x

20 Celor de jos: al confraţilor săi din Limb. x

32-38 În Limb, paradis fără bucurie, situat în antecamera Infernului, stau, fără a suferi altceva decît o nesfîrşită aşteptare, mari spirite ale Antichităţii, a căror singură culpă este aceea (pasivă) de a fi trăit înaintea dreptei credinţe. x

53 Între expiere şi resurecţie, Isus Cristos a descins în Infern. x

55 Adam. x

80 Virgiliu. x

84 Nu erau chinuiţi, dar nici fericiţi nu puteau fi. x

95 Versul îi poate desemna în mod egal - grammatici certant° - pe Homer sau pe Virgiliu. x

102 Cu o suprem orgolioasă, dar perfect lucidă conştiinţă de sine, Dante se consideră egalul celor 5: Homer, Virgiliu, Horaţiu, Ovidiu, Lucan. Posteritatea i-a dat dreptate. x

131 Aristotel. x

144 Averroes. x

Comentarii de George PRUTEANU

(Gustave Doré: gravură (1861; Infernul, cîntul IV)

(Text - traducere şi comentarii - şi imagini preluate de la pagina Cîntul IV

Cîntul IV

"...Mi fecer della loro schiera / si ch'io fui sesto tra cotanto senno."
("...primindu-mă în rîndul lor pe mine, / al şaselea-într-aşa sublimă şiră.")
(C. IV, vv.101, 102)

Dante Alighieri

INFERNUL

Traducere de George Pruteanu

Ediţie digitală bilingvă

- clic pe imagine -

de pe saitul www.pruteanu.ro - clic pe "Varianta text"-

BUN VENIT! SOYEZ LES BIENVENUS! WELCOME! Am vrut să fac din acest sait (eng. site) un spaţiu spiritual pentru cei care se simt bine între cărţi şi compiuter (eng.: icomputeri). Se află aici ceva din preocupările, din pasiunile, din hobby°-urile şi slăbiciunile mele intelectuale. Dacă vă interesează literatura în general şi critica literară în special, arta traducerii, pictura "metafizică", muzica simfonică şi de operă (MOSTRĂ!), problemele limbii române şi omenescul din murdăria politicii – atunci alegeţi una din cele trei variante de mai jos ca să intraţi (preferabil, bej; gri = nu e la zi). . (Conţinutul saitului este acelaşi în oricare variantă. Diferă doar "copertele" secţiunilor şi unele "intermezzo"*-uri). Variantă "text:" CLIC AICI ! Varianta recomandată: CLIC AICI ! Totul într-o pagină: CLIC AICI ! Acest sait este şi va fi continuu "în construcţie". Un gînd pe zi: Minciuna e departe - şi adevărul nici nu şi-a tras papucii. (Zicere) Pentru gîndurile mai vechi, clicaţi AICI . © George Pruteanu www.pruteanu.ro