DIVINA COMEDIE A LUI DANTE ALIGHIERI
IN NOUA VERSIUNE ROMANEASCA A LUI RAZVAN CODRESCU
PURGATORIUL
Cintul VI
Tot in Antepurgatoriu (briul al doilea, menit celor lenesi), Dante este in continuare asaltat cu rugaminti de sufletele care rivnesc o mai repede curatire (prin rugile mijlocitoare ale celor aflati in viata) si pomeneste de citiva contemporani morti de putina vreme („Aretinul” Benincasa da Laterina, inecatul Guccio dei Tarlati, Federigo Novello, Pier de la Broccia, ucis prin uneltirile Mariei de Brabant, si altii). Dupa ce Vergiliu il lamureste cu privire la o afirmatie a sa din Eneida (VI, 376: Desine fata deum flecti sperare precando..., „Nu spera ca decretele zeilor pot fi schimbate prin rugi...”) si il instiinteaza ca pe piscul muntelui va fi intimpinat de Beatrice (asimilata Teologiei luminatoare), Dante asista emotionat la intilnirea si imbratisarea maestrului sau cu un duh si el originar din Mantova, cel al trubadurului Sordello, personaj maiestuos, ce-i prilejuieste lui Dante o lunga diatriba impotriva Italiei decazute (vv. 76-126) si o amara satira la adresa Florentei natale (vv. 177-151), asemanata in final cu o bolnava care se amageste in van.
1 De cite ori un joc de zaruri gata,
cel ce-a pierdut, ca sa se-nvete minte,
isi drege mina si-nciudat se-arata,
4 pe cind spre celalalt, pe dinainte,
din parti ori dindarat, dau buzna gloate,
ca el de toti sa isi aduca-aminte;
7 i-asculta-acela, insa nu se-abate,
si dind pomeni, pe rind il lasa-n pace,
si scapa astfel de buluc cum poate.
10 La fel si eu, incolo si incoace
catind si promitind la fiecare,
razbii treptat prin gloata drum a-mi face.
13 Era pe-acolo Aretinul care
de crudul Ghin di Tacco fu rapus,
si cel ce s-a-necat catind scapare.
16 Si rugi rosteau, cu mainile in sus,
Federigo Novello si pisanul
ce lui Marzucco faima i-a adus.
19 Era si Orso, si-acel duh, sarmanul,
desprins de trup nu pentru vina sa,
ci, cum spunea, din pizma cu toptanul;
22 Pier de la Broccia-adica; si cit n-a
dat ortul, doamna din Brabant sa fie
cu grija, sa n-ajunga-n iad cumva...
25 Cind slobod fui de umbrele ce mie
rugi imi faceau de rugi sa aiba parte,
ca la sfintenie mai curind sa vie,
28 zisei: „Se pare ca tu negi in carte,
lumina mea, c-ar fi vreo ruga-n stare
sa schimbe soarta ce din cer se-mparte;
31 or, cei de-aici chiar asta cer mai tare:
o fi-n desert nadejdea lor, sau eu
ce-ai spus cindva nu priceput-am oare?”.
34 Si dinsul mie: „Clar e scrisul meu;
si nici nadejdea lor nu e gresita,
de-ti este mintea sfetnic bun mereu;
37 caci culmea judecatii nu-i clintita
de focul unei clipe de iubire,
de cei de-aici asa-ndelung rivnita;
40 ce-am scris cindva avea indreptatire,
caci ruga, atunci de Dumnezeu straina,
nu aducea a vinei ispasire.
43 S-ar cuveni sa nu te mai atina
asa-ndoieli inalte, de nu-ti zice
cea intre cuget si-adevar lumina.
46 Nu stiu daca pricepi; de Beatrice
vorbesc, pe care-o vei vedea curind,
pe culme sus, senina si ferice”.
49 Iar eu: „Stapine, sa zorim urcind,
caci nu mai sint trudit ca altadata,
si piscul, vezi, si-ntinde umbra blind”.
52 „Cit ne-a ramas din ziua asta toata”,
raspunse el, „vom tot sui razbit;
dar nu-i in fapt precum in gind se-arata.
55 Pin’ s-atingi piscul, tu-l vei fi zarit
intors pe cel ce-acum pe dupa coasta
se-ascunde, de zagazul tau scutit.
58 Dar uite-un duh ce singur cuc adasta
si catre noi privirile-si imbie:
ne-o spune el pe unde-i calea fasta”.
61 Spre-acela-am apucat: ce maretie,
o, duh lombard, era-n statura ta,
si ochii blinzi ce gravi puteau sa-ti fie!
64 El nu zicea nimic, ci ne lasa
sa-i dam tircoale, catre noi catind,
cum face leul in odihna sa.
67 Atunci Virgil, spre el inaintind,
il intreba ce drum mai bun o fi,
dar de raspuns din partea lui, nici gind!
70 De tara si de rost ne iscodi
la rindul sau, la care domnul spuse:
„Din Mantova...”; si umbra-n sus sari
73 din locul unde pina-atunci sezuse,
zicind: „Eu sint Sordello, mantovane,
din tara ta!”. Si-mbratisare fuse.
76 Italie roaba, cuib de cazne-avane,
caic fara naier prin vijelie,
nu doamna-n jilt, ci casa de putane!
79 Acel preanobil duh ce rivna vie,
doar auzind al tarii sale nume,
avu pe cel de-un neam la piept sa-l tie,
82 pe cind acum se razboiesc anume
cei vii ai tai, mincindu-se-ntre ei,
desi un zid si-un sant li-s vatra-n lume!
85 Pe tarmuri cata, cloaca de misei,
si-apoi si-n sinul tau, de mai gasesti
vreun loc sa aiba pacea-n el temei!
88 La ce folos cu friu incinsa esti
de Iustinian, cind goala-i saua ta?
Mai grea rusine pentru el patesti.
91 O, neam dator credinta-a o pastra
si pe Cezar sa-l lasi in saua lui,
de mintea la cuvintul sfint ti-ar sta,
94 priveste fiara naravita sui,
din pinteni nestrunita vreodata,
de cind capastru ai ajuns sa-i pui!
97 O, neamtule Alberto, ce scapata
o lasi de tot in marea ei turbare,
in loc s-apesi pe-oblinc cu vlaga toata,
100 osanda grea de sus sa se coboare
pe spita ta, de dreapta ei urgie
si succesorul tau sa se-nfioare!
103 Caci tu si tatal tau, cu lacomie
pe dincolo umblind, ati fost lasat
gradina-mparatiei ca pustie.
106 Vino sa-i vezi, nepasator sfruntat,
Monalzi, Filippi, Montecchi si Capuleti,
care rapus si care-nspaimintat!
109 Vino, haíne, nobili hrapareti
sa vezi duium si raul sa-l stirpesti,
si-n Santafiore minte sa te-nveti!
112 Vino la plinsul Romei sa privesti,
cum zi si noapte striga vaduvita:
„Cezarul meu, de ce ma ocolesti?”.
115 Vino sa vezi iubirea-n toti sadita!
Si daca mila nu ti-o fi de noi,
rusine-aduca-ti faima dobindita!
118 De-ngaduit imi e, supreme Zeu
ce pentru noi te-ai rastignit pe cruce:
altunde-ntorsi ti-s ochii drepti mereu?
121 Sau poate Sfatul tau ascuns ne-aduce
vreun bine ce demult se pregateste,
dar nu-l chitim cu mintile caduce?
124 Caci crunta tiranie copleseste
Italia-ntreaga si-un Marcel devine
orice lichea ce-ntr-un partid urzeste.
127 Florenta mea, fii mindra ca pe tine
atari cuvinte nu te-ating deloc,
caci stiu ai tai mereu sa iasa bine!
130 Multi simt dreptatea, dar nu trag cu foc,
si-n arc sageata fara sfat n-o pun;
ci-ai tai pe buze-o au in orice loc.
133 Multi fug de greul binelui comun;
ci-ai tai, chiar nechemati, vor slujbe grase,
strigind: „Eu pentru asta-s numai bun!”.
136 Fii vesela ca toate ti-s frumoase:
tu esti bogata, pasnica, cuminte!
De drept graiesc, din fapte-s toate scoase.
139 Sparta si-Athena, care mai nainte
au dominat civila legiuire,
la bunul trai au luat putin aminte
142 pe linga tine, unde-asa subtire
e legea ca-n noiembrie se desira
ce in octombrie a avut urzire.
145 De cind te stii, de cite ori venira
tot alte legi, alti bani, alte-oficine,
schimbind ce-avusi si citi te cirmuira!
148 De nu esti oarba si-ti iei seama bine,
te vei vedea ca pe-o bolnava care
doar stind in pat nu poate sa se-aline,
151 ci-n zvircoliri isi cauta scapare.
Traducere de Răzvan CODRESCU
Text preluat de pe saitul revistei PUNCTE CARDINALE, iulie, 2007.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu