vineri, 8 februarie 2008

INFERNUL 1 - George PRUTEANU

INFERNUL - CÎNTUL I



Salvador Dali:
Ilustraţii la DIVINA COMEDIE a lui Dante Alighieri

I Dante rătăcit în pădure. Cele trei fiare. Apare Virgiliu.

Cîntul I
Cîntul III
Cîntul IV
Cîntul V
Cîntul VII
Cîntul X
Cîntul XIII
Cîntul XIV
Cîntul XV
Cîntul XVII
Cîntul XXI
Cîntul XXII
Cîntul XXV
Cîntul XXVI

Cîntul XXXIII

INFERNUL - CÎNTUL I

La mijlocul de drum al vieţii noastre
m-am fost găsit într-o pădure-adîncă:
pierdusem drumul drept prin văi sihastre.

Gustave Doré: gravuri (1861; Infernul, cîntul I)

"La mijlocul de drum al vieţii noastre
m-am fost găsit într-o pădure-adîncă..."
(vv. 1,2)

1-4 Mi-e greu să povestesc de ea! Azi, încă,
gîndind la codru-acel, sălbatec foarte,
simt groaza iar din suflet cum mănîncă.

1-7 Amar a fost, îngemănat cu moarte...
Dar pîn’să spun de-a binelui aflare,
de alte lucruri voi vorbi în carte.

1-10 Nimic nu pot rosti despre intrare,
căci totul era somn în jur şi-n mine
cînd părăsisem limpedea cărare.

1-13 La poalele, ajuns, unei coline,
unde lua sfîrşit hidoasa vale
ce multă spaimă-mi strecurase-n vine,

1-16 privii în sus spre crestele ei goale
scăldate-n binefăcătoarea rază
a astrului ce-ndreaptă orice cale.

1-19 Şi-atunci simţii cum parcă-înseninează
al sufletului cer de teama prinsă
în noaptea mistuită-n fiori de groază.

1-22 Precum un om ce, cu suflarea stinsă
de-a fi răzbit năvalnică bulboacă
se-ntoarce spre vîltoarea greu învinsă,

1-25 fiinţa mea, fugind încă buimacă,
s-a înturnat spre vama cea stîncoasă
ce n-a lăsat pe nimeni viu să treacă.

1-28 Apoi, după ce-am stat puţin, doar ca să
mai prind puteri, pornii pe coasta cheală
avînd mereu ca sprijin talpa joasă.

Gustave Doré: gravuri (1861; Infernul, cîntul I)

"...O sprintenă panteră,-împestriţată..."
(v. 32)


1-31 Şi-atunci văzui, pe povîrniş, la poală,
o sprintenă panteră,-împestriţată
pe toată blana, cum, fără sfială,

1-34 în faţă-mi răsărea, înverşunată
şi-atît zăgaz mi-a stat acea jivină
încît să mă întorc vrui nu o dată!

1-37 Era spre-întîia zorilor lumină
şi soarele suia cu-aceleaşi stele
ce-l însoţeau cînd Dragostea Divină

1-40 dădu întîiul suflu-în toate cele.
Părea că să n-am frică mă învaţă,
de fiara cu zălud bălţata piele,



1-43 blîndu-anotimp şi dulcea dimineaţă,
dar nu-într-atît cît teama să-mi descînte
de-un leu, ce-mi apăru deodată-în faţă,

aaaa
1-46 vrînd parcă-asupra mea să se avînte –
cu bot lihnit şi nările la pîndă
văzduhu-întreg căta să-l înspăimînte.


1-49 Dar iată şi-o lupoaică ce, flămîndă,
de pofte rele, jalnică-arătare,
atîtor oameni le e grea osîndă;

1-52 de-aşa potrivnicie-a fost în stare
cu chipul ei ce mă umplea de groază
încît pierdui nădejdea de-înălţare.

1-55 Şi, ca şi-acel ce hulpav cumulează,
dar ceasul rău i-aduce vremi sărace
şi plînge gîndu-în el şi-l întristează,

1-58 aşa, pe mine, bestia fără pace
simţeam încet-încet cum mă strămută
spre locul unde orice rază tace.


1-61 Şi cum mă năruiam în valea slută,
o umbră mi se-înfiripă în faţă,

ce-în lunga sa tăcere părea mută.


1-64 Cum prin pustie-o văd venind, ca-în ceaţă,
“Aibi milă!”-am spus, şi-adăugai pe dată:
“Nălucă doar de eşti sau om în viaţă!”



1-67 “-Nu-s om”, a spus, “dar om am fost odată,
lombarzi mi-au fost părinţii şi străbunii
şi Mantua mi-e patria-adevărată.

1-70 Sub Julio am văzut lumina lumii,
la Roma am trăit, sub August” – zise –
“în evul calp al zeilor minciunii
.

1-73 Poet am fost. Cîntai pe-al lui Anchise
fecior, plecat din Troia-în pribegie
cînd mîndrul Ilion se prăbuşise.

1-76 Ci drumul tău cum de intră-n stihie?
De ce nu urci pe creasta-încîntătoare
ce prícină-i şi ţel de bucurie?”

1-79 “-Virgiliu eşti, izvor între izvoare,
şi fluviu de rostire cristalină!”
răspunsu-i-am, nu fără-îmbujorare.

1-82 “Tu, slavă altor glorii şi lumină,
mi-ajute lunga mea ucenicie
şi dragostea-întru cartea ta divină!

1-85 Mi-eşti autor şi far în măiestrie
şi numai tu ai plămădit în mine
frumosul stil ce mi-a adus mîndrie.

1-88 Vezi fiara care drumul mi-l aţine:
salvează-mă!, tu, minte veşnic trează,
căci mi-a-îngheţat şi sîngele în vine.”
Gustave Doré: gravuri (1861; Infernul, cîntul I)

"A te convien tenere altro viaggio..."
("Alt drum îţi este dat şi altă oază...")

(C. I, v.91)
1-91 “-Alt drum îţi este dat şi altă oază”,
- rosti, văzînd că plînsul mă învinge –
“de vrei să scapi acestui loc de groază;

1-94 lighioana ce în suflet ţi se-înfinge
om în putere-în calea ei nu lasă,
ci viaţa ţi-o sleieşte şi ţi-o stinge,

1-97 şi e din fire-atît de ticăloasă
că pofta-în veci nu şi-o mai potoleşte
şi după prînz ar sta din nou la masă.

1-100 Cu fel de fel de monştri se prăseşte
şi s-o prăsi pînă ce-o fi să-apară
Copoiul, s-o strivească bărbăteşte.

1-103 Nu-l vor nutri moşii sau vreo comoară,
ci-înţelepciunea, dragostea şi mila –
şi fi-va între Feltre a sa ţară.

1-106 Şi ástfel mîntui-ne-va umila
Italie, pentru care se pierdură
Eurial şi Niso, Turno şi Camilla.

1-109 Tot el o va goni cu mînă dură
din orice loc, zvîrlind-o în Infern,
unde din pizmă s-a născut şi ură.

1-112 Deci spre-al tău bine gîndurile-îmi cern:
îţi voi fi ghid, urmează-mă-în cărare.
te voi purta printr-un tărîm etern

1-115 unde jeliri se-aud de disperare
şi duhuri de-o vecie chinuite
cerşesc a doua moarte fiecare.

1-118 Apoi vedea-vei altele, spăsite
în flăcări hărăzite să le spele
spre-a le-înălţa-între neamuri fericite.

1-121 Iar de vei vrea şi tu să urci la ele,
unei fiinţe mai presus de min
e
te voi lăsa, urmînd plecării mele;

1-124 căci Principele bolţilor senine,
de nesupus ce-am fost la dreapta-i lege,
afara-împărăţiei lui mă ţine
.

1-127 E pretutindeni domn şi-aici e rege.
Tărîm şi scaun aici i-s laolaltă:
o, fericiţi puţinii ce-i alege!”

1-130 Am implorat: “-Poete, pe înaltă
şi sfîntă vrerea ce ţi-a fost străină,
mă scapă de-o năpastă şi cealaltă,

1-133 mă du să văd şi poarta cea divină
a lui San Pietro, şi-urgisita turmă
a celor ce tristeţea nu-şi alină.”

Gustave Doré: gravuri (1861; Infernul, cîntul I)


"Atunci el a purces, iar eu în urmă"
(v. 136)

1-136 Atunci el a purces, iar eu în urmă.

Traducere de George PRUTEANU

INFERNO - CANTO I


Nel mezzo del cammin di nostra vita
mi ritrovai per una selva oscura
ché la diritta via era smarrita.

(Vezi textul în limba italiană: INFERNUL 1 - DANTE Alighieri)

che tu mi meni la dov'or dicesti,
si ch'io veggia la porta di san Pietro
e color cui tu fai cotanto mesti».

Allor si mosse, e io li tenni dietro.

Dante ALIGHIERI

CÎNTUL I
Informaţii, explicaţii, comentarii, imagini

1 Adică la 35 de ani, în anul 1300.

2 Codrul: simbol al vieţii dezordonate, pasionale, pe care a dus-o Dante după moartea Beatricei.

32 Pantera simbolizează desfrînarea.

38 Soarele suia cu-aceleaşi stele ce-l însoţeau etc. Soarele se afla în aceeaşi poziţie ca şi în ziua Facerii lumii. După unii comentatori, acest moment, al începutului călătoriei de 7 zile prin Infern a lui Dante, ar fi ziua de 25 martie 1300; după alţii, 8 aprilie.

45 Leul simbolizează aroganţa, brutalitatea.

49 Lupoaica simbolizează lăcomia, zgîrcenia, răutatea.

60 Această superbă metaforă, a luminii care tace, va reveni în Cîntul V (Io venni in luogo d ogni luce muto Am ajuns într-un loc mut de orice lumină).

62 O umbră: Virgiliu, marele poet antic autorul Eneidei, care va fi călăuzul lui Dante în Infern şi în Purgatoriu.

63 Lunga sa tăcere: în Evul Mediu, Virgiliu fusese ignorat, ca şi multe alte valori ale antichităţii.

70 Iulius Cezar. Virgiliu s-a născut în anul 70 î.C., la Pietole, în Lombardia.

72 Adică înaintea adevăratei credinţe, creştinismul.

102 Nu va fi niciodată lămurit ce simbolizează exact sau pe cine reprezintă Copoiul. Unii comentatori au văzut în el Despotul luminat ideal, alţii l-au identificat în papa Benedict al XI-lea sau în cel căruia Dante i-a închinat Paradisul, Cangrande della Scala.

105
Versul e enigmatic. Interpretarea cea mai acceptată ar fi: se va comporta exemplar.

108
Personaje din Eneida.

122 Fiinţe: Beatrice.

126 Virgiliu a murit cu 19 ani înainte de Naşterea Mîntuitorului.

134 Poarta lui San Pietro: poarta Purgatoriului.

Comentarii de George PRUTEANU

Gustave Doré: gravuri (1861; Infernul, cîntul I)

(text - traducere şi comentarii - şi imagini preluate de la paginaCîntul I

Clic! Cîntul I

Dante Alighieri
INFERNUL
Traducere de George Pruteanu

Ediţie digitală bilingvă

- clic pe imagine -

de pe saitul http://www.pruteanu.ro )

- clic pe "Varianta "text" -








BUN VENIT! SOYEZ LES BIENVENUS! WELCOME!

Am vrut să fac din acest sait (eng. site) un spaţiu spiritual pentru cei care se simt bine
între cărţi şi compiuter (eng.: icomputeri). Se află aici ceva din preocupările, din pasiunile, din hobby
°
-urile şi slăbiciunile mele intelectuale. Dacă vă interesează literatura în general şi critica literară în special, arta traducerii, pictura "metafizică", muzica simfonică şi de operă (MOSTRĂ!), problemele limbii române şi omenescul din murdăria politicii – atunci alegeţi una din cele trei variante de mai jos ca să intraţi (preferabil, bej; gri = nu e la zi).
.
(Conţinutul saitului este acelaşi în oricare variantă. Diferă doar "copertele" secţiunilor şi unele "intermezzo"*-uri).

Variantă
"text:"

CLIC AICI ! Varianta "text" a saitului (L).

Varianta
recomandată:

CLIC AICI ! Varianta recomandată a saitului (R).

Totul
într-o
pagină:
CLIC AICI !
Varianta "totul de pe o pagină" (T).

Acest sait este şi va fi continuu "în construcţie".

Originea cuvintelor (2) (avi, 800 kb; 1'01")

Un gînd pe zi:
Minciuna e departe - şi adevărul nici nu şi-a tras papucii.
(Zicere)
Pentru gîndurile mai vechi, clicaţi AICI .

Mai implacabile decît Legea Junglei.




© George Pruteanu

www.pruteanu.ro








160663


Niciun comentariu: